Ana's messy world

Facebookblabla

2010-12-09T09:27:00.000-08:00

Ciudata senzatie la atingerea tastaturii. Ma simt incapabila sa mai leg doua cuvinte, sa exprim ce simt fata de un lucru, in cuvinte simple. M-a tampit facebook-ul si pare-se ca-s cel mai putin afectata. Ce-i cu oamenii astia ce insista sa fie prieteni cu toata lumea pe facebook? Fosti prieteni/prietene.. hai sa ne adaugam, sa ne urmarim pozele, sa dam like unul la relatia celuilalt (de parca mi-ar pasa ca vreun fost prieten imi apreciaza mie relatia actuala). I really don't get it. Da, ok, dau like la chestii funny, mai comentez o prostie, dar de aici pana la a invada la propriu spatiul personal al unor oameni cu care daca abia schimbi doua vorbe ocazional e cale lunga. Si nu-mi spuneti ca asta se numeste socializare.

Acum cateva zile imi trimite un nene un mesaj privat pe FB in care imi cere sa ma descriu intr-un cuvant. O fac de amorul artei, de plictiseala si mai ales de curiozitate, sa vad ce idei ingenioase de agatat se mai folosesc in zilele noastre, ca eu in afara de: "salut, esti simpatic, hai sa facem copii! nu cunosc." Ramane baiatul impresionat pana la opinci, ma dauga ca prieten(a), ii accept invitatia ca sa arunc si eu un ochi pe pozele nesigurantei intruchipate numa' ca n-a apuc, ma si strege. Duuude, tu ai vazut ca sunt in a relationship. Haha, nimic special, doar ca mi s-a parut amuzant. Asa cum mi se par multe altele dar despre care nu gasesc timp sau energie sa mai scriu.

Mai radem si noi :)

2010-10-25T04:23:00.000-07:00

De pe internet adunate.

NU PRIMIM BUTELIILE CLIENTILOR CARE EXPLODEAZA

Esti analfabet? Scrie-ne azi si te ajutam pe gratis.

Service Auto. Ridicam si livram masina gratuit. Daca ne incerci o data, nu mai pleci in alta parte.

Vand caine: mananca orice si ii plac foarte mult copiii.

Cautam barbat pentru lucru la fabrica de dinamita.Trebuie sa fie dispus sa calatoreasca.

Castron pe placul oricarei gospodine cu fund rotund pentru batere eficienta.

De vanzare: birou de epoca pentru o doamna cu picioare subtiri si sertare largi.

Prajitor de paine: Un cadou apreciat de intreaga familie. Arde painea automat.

Masini uzate: De ce sa te duci in alta parte ca sa fii pacalit? Vino aici.

Cautam un om sa aiba grija de un lot de vaci care nu fumeaza si nici nu bea.

Vand pat pentru copil cu picioare de fier.

La un concurs de animale, in cadrul unei sarbatori agricole, s-a afisat programul:
- ora 10.00 - prezentarea invitatilor.
- ora 12.00 -prezentarea animalelor.
- ora 14.00 - masa comuna.

Intr-o croitorie de dama: Fustele se ridica zilnic intre orele 10.00 si 14.00. Vindem second hand.

In diverse localuri si pravalii:
- Consumati cu incredere supa de pasare vegetariana.
-Servim cu frisca clientela bine batuta.
-Avem frisca batuta toata ziua.
-Nu servim minori sub 18 ani.
-Nu servim in stare de ebrietate.
-Avem ciorapi de femei lungi.
-Lenjeria de corp nu se schimba!
-Confectionam costume de dama la proba a doua.
-Croim rochii pentru dame de lux!
-Confectionam posete si genti si din pielea clientului.

CheFeRe-ul meu vrei?

2010-10-06T08:55:00.000-07:00

Aseara a trebuit sa merg pana la Gara de Nord, loc pe care, recunosc, nu l-am mai vizitat de cateva luni. Nicio schimbare majora, decat ca acum ma batea vantul in freza mai rau decat data trecuta. Multumesc cu aceasta ocazie lu' Doamne-Doamne ca mi-a dat job si nu mai stau in camin si nu mai sunt nevoita sa numar o iarna petrecuta in Gara de Nord in asteptarea pachetului de acasa. Kids! They grow up so fast! Yey!

Si totusi, GN nu e atat de rea. Adica, pana la urma.. ofera atatea motive sa razi si sa te dai cu curu' de pamant de emotie cand citesti scris cu litere de o schioapa sus pe un banner: Alege CFR! Relaxare si viteza. Apoi, sa ma ierte acelasi Doamne-Doamne, dar numai cand aud de mers cu trenul in Romania ma apuca toate frustrarile, unde sa mai incapa loc de relaxare? Si sunt convinsa ca aici nu vorbesc doar in numele meu. Don't get me wrong, imi place sa merg cu trenul, mai ales cand am eu chef sa-mi fac ordine in mansarda (cap, that is), dar sa merg noua ore de la Bucuresti la Sibiu, no, no, no! Pana la urma, nu am atat de multe ganduri.. Asa pica si faza cu viteza, ca de ma duceam cu caleasca trasa de 1 cal si tot ajungeam mai repede.

Atat! ;)

Days of summer

2010-08-25T12:59:00.000-07:00

Vara asta furtunile s-au mutat in afara corpului meu, trantind crengile la pamant aproape in fiecare seara timp de o luna, oferindu-mi mie sansa sa raman in picioare, nevatamata. Brizele usoare amintesc de vremuri zbuciumate cand incepusem sa ma definesc ca fiind o persoana trista. O sta inca in picioare afirmatia, sunt subiectiva mai mereu. Lucrurile fascinante din viata mea s-au inmultit, la fel si durerile de cap, or merge mana-n mana? O fi vreo coincidenta stranie.
Lumea, de fapt, e din ce in ce mai stranie, dar nu o spun neaparat cu regret, poate doar atunci cand ma gandesc la faptul ca se recomanda alcool impotriva durerilor menstruale. Nu stiu..

Desi urasc ploaia si vremea nasoala azi m-am imaginat plimbandu-ma pe strazile Londrei, nu stiu de ce, nu am fost doar niciodata acolo. Ma consolez cu gandul ca-s nebuna si ca de fapt e doar o iluzie faptul ca as vrea sa ma plimb pe acolo, cand peste cateva zile eu voi pleca la mare, la soare, pe o insula departe de ochii lumii cu jumatatea mea mai buna.
Apropo, nu am povestit despre el, asa-i? Heh, nu povestesc de obicei, deci nu-i mare mirarea.

Well, he's perfect. Vara revin la viata, la sentimente mai bune si atunci parca incep sa traiesc si eu. Da Doamne varaaaaa! Tot anul. Fara intrerupere. Fara compromisuri. Da-i incolo pe aia care vor sa schize, sa se uite la Inception, ideile pot fi induse! "Vara este singurul anotimp valabiiill, nu ne place iarna!" - the main idea.

Poate sa-mi spuna si mie cineva cine e Mott The Hoople si ce cauta in calculatorul/winampul meu cantand "All the young duuuudeees..."

the main idea (the second main idea) - sunt happy, nu am cu ce sa va amuz!

My United States of Whatever..

2010-07-15T03:52:00.000-07:00

Nu mai am zile obisnuite de ceva vreme, totul s-a transformat intr-un nou imens si nicio zi nu mai seama cu alta. Unele zile trec greu, altele extrem de repede, altele mi se par inutile. In fiecare zi lucrurile se intampla diferit, cu exceptia trezitului involuntar de dimineata la ora 6:00, si continuarea somnului dupa 2 minute pana la ora 7:15 cand e ora ideala de trezit si plecat la munca. Indiferent de ora la care ma culc, la 6:00 ma uit la ceas si ma minunez ca inca nu inteleg cum functioneaza organismul asta al meu. Nu ma mai deprim din orice dar inca ma consider o persoana mult prea sensibila pentru secolul si orasul asta. Cum naiba sa fac sa nu ma mai atinga niciun cuvant rorstit de aiurea sau orice gluma rautacioasa? Parca cu cat ma chinui mai tare sa nu-mi pese cu atat nu-mi iese. Oricum, e timpul sa fac o rezolutie pentru anul nou si sa promit ca nu o sa ma mai vaicaresc atat de mult.

Fara nicio legatura, un clip funny pentru final (I usually hate mass messages, dar asta e chiar simpatic):

Graffiti Proposal from PR!MO on Vimeo.

One Love Festival

2010-07-08T06:49:00.000-07:00

Dragilor, daca aveti chef de voie si muzica buna, va asteptam cu drag la Comana (unii dintre voi stiti deja de anul trecut locatia), unde o sa ne relaxam in natura si o sa petrecem cu dub, ska, reggae, dnb, etc.

Mai multe detalii pe One Love Fest blog.

Beer Not War (myspace) va fi la datorie cu ska, skinhead reggae si rocksteadyyyyy! :)

Deci, recapitulam: sac de dormit, cort eventual, si voie buna de adus cu voi..

Si, noul nostru logo.. Multumim, Radu!

New blog/kid on the block..

2010-06-27T02:25:00.000-07:00

Acum patru ani, veneam pe o zi ploioasa de la Galati in the big city ca sa mi se confirme ca in Bucuresti nu umbla cainii cu colaci in coada. Auzisem eu cate ceva, dar nimic sigur. Asa ca m-am inarmat cu mult curaj si o doza de nebunie si am plecat in cautarea visului romanesc. Dupa 4 ore cu trenul, care au zburat ca gandul, pentru ca mirajul Bucurestiului deja pusese stpanire pe mine, iar cele 4 ore au devenit brusc 5 minute de calatorie, am ajuns in marele oras, mai exact in Gara de Nord, care era mai afumata si mai ticsita decat era cu o luna inainte, cand fusesem ultima data. Asta spun acum, pentru ca impresia de atunci era cu totul alta. Gara de Nord era o poarta stelara pentru mine, prin ea paseam in alta lume, o lume noua ce ma astepta sa-si bage picioarele in sentimentele mele de copil prost in cel mai grav mod posibil. M-am indreptat spre metrou cu prietena mea, si fost colega de liceu. Mergeam spre acelasi camin Belvedere, diferenta e ca ea mai facuse un drum pana acolo si stia in mare cam ce o asteapta. Cu doua genti dupa mine, pline cu lenjerii, borcane cu mancare, cateva haine, dar predominant mancare, am inceput sa merg agale spre ceea ce s-a dovedit a fi casa mea pentru urmatorii patru ani. Am reusit sa-mi urc gentile pana la etajul trei, am descuiat usa si cand am deschis m-a pufnit un ras cu plans de nu stiam ce sa fac in continuare. M-am calmat, mi-am aprins o tigara si am inceput sa cercetez camera mea de 2 pe 2 mp. Patru paturi de fier, vopsite in negru, destul de rupte, peretii murdari, mazgaliti si cu postere pe ei si piesa de rezistenta: perechea de chiloti de dupa calorifer care devenise peste vara casa unor paianjeni de toata frumusetea. Oh, Doamne! Nu sunt principesa Danemarcei, dar aici nu pot sta. Mi-am sunat o buna prietena din Bucuresti pe atunci, care a avut bunavointa sa ma gazduiasca peste noapte. A doua zi, ai mei parinti s-au deplasat la Bucuresti si impreuna cu restul colegelor de camera si ai lor parinti am facut din necamera camera. Am varuit, am vopsit caloriferul si tocul geamului, ne-am pus rafturi, draperii, mese, si ne-am reparat paturile. Incepuse sa arate a camera.

Mirajul Bucurestiului a disparut apoi relativ repede, dupa doar cateva luni de dansat pana la epuizare prin Expirat si B52, sau de nopti de baute in Underworld, Fire, Offside sau Mes Amis (unde de altfel m-am si angajat pentru prima data ca barmanita). A fost fun o perioada, pana cand am inceput sa constientizez ca nu am dat de nicio comoara, de niciun sac de bani si trebuie sa muncesc sa supravietuiesc. Astfel, mi-am luat un part-time job la o redactie de revista unde in mare parte ma ocupam de partea de contabilitate primara. Programul era lejer, colectivul ok, adica aveam vreo 2 prieteni, dar la un moment dat a venit licenta si am zis pass jobului, pentru ca ma simteam amenintata si de vreo 2 restante. Intre timp viata de camin a fost destul de amuzanta. Am mers si prin cluburile din Regie, desi nu erau chiar genul meu, dar daca eram cu colegii ma distram. Gasca in Belvedere incepea sa se inchege cat de cat si devenisem un grupusor simpatic, cu buni si rai dar care ne-am distrat cu fiecare ocazie cum nu s-a putut mai bine. Party-uri, plecari la mare, suferinte si probleme, dar pe care mereu le-am rezolvat intre noi ca o familie. "N-ai bani, iti dau eu... Nu e panica", "N-ai ce manca? Nu exista asa ceva! Nu la noi..". Si asa am ajuns a-i iubesc atat de mult, ca s-au facut patru ani si tot nu am plecat de aici. Unii ne stim de patru ani, altii de 3, pe altii ii stiu de o vara, dar toti avem ceva in comun. Am locuit si inca locuim aici si toti ne confruntam cu aceleasi mizerii zilnice.

La un moment dat, ne-am pricopsit cu un foisor, cu gratar si prize si toate ingredientele pentru un chef reusit. Oh, era al nostru.. pana acum cateva luni, cand altii mai mici si mai petrecareti ne-au luat locul. Nu am regretat, a fost un timp pentru fiecare. Insa aseara, ne-am mutat din nou la foisor, one last party. Si abia aseara am realizat ca in cateva zile, plec din eterna tabara. bia aseara mi-am dat seama ca unii poate nu ne mai vedem vreodata, cu altii poate o sa ma mai intalnesc ocazional si poate doar vreo 1, 2 mi-or ramane prieteni cu adevarat. Indiferent de cum va iesi, anul asta se sparge gasca, si toti ne impartim care pe unde apucam. Si indiferent pe unde apucam, pentru mine au fost patru ani frumosi, patru ani din viata mea pe care nu i-as schimba cu nimic.

Pentru sfarsit, o recomandare: un blog despre muzica jamaicana, apartine unor prieteni din Bulgaria, totusi gasiti si versiunea in limba engleza. Enjoy http://www.dog-war-reggae.blogspot.com/

Si... song of the day: Baby Huey - Hard times

Cold, cold eyes upon me they stare
People all around me and they’re all in fear
They don’t seem to want me but they won’t admit
I must be some kind of creature up here having fits (more lyrics)

Sa aveti o zi faina!

Heavy night last night :)

2010-06-25T00:00:00.000-07:00

.. de cand nu am mai spus asta. Dupa o zi de munca relativ usoara comparativ cu altele din ultima saptamana, m-am relaxat cu un joc de rummy. Dupa joaca, de obicei ti se face foame, indiferent de natura jocului sau a efortului, fie el fizic sau mintal. Aveam oricum dinner plans cu prietena mea si al ei iubit, deci nu mi-am facut probleme ca o sa ma culc flamanda. Ca sa intelegeti, dinner plans se traduce printr-o invitatie la o portie delicioasa de paste in oficiul caminului. Ca un bun oaspete ce sunt, am luat cu mine o sticla de vin alb demidulce. Ca o gazda buna ce e, avea deja o sticla de vin alb. What to do? What to do? Am mancat, dupa care am inceput sa povestim. Am comentat un pic "Sex and the city 2", apoi am vorbit de relatii, de planuri de viitor, de mutat impreuna. Yes, eu si prietena mea are moving in together in toamna, ducem relatia la un alt nivel. Haha! O sa fie fain, am mai locuit impreuna. Abia astept sa mananc delicioasele cupcakes pe care le face cu atata pasiune :) Asa, revenind.. din paharel in paharel si din tigara in tigara ne-am trezit depanand amintiri placute, neplacute.. nici nu mai conteaza, avand in vedere ca am plecat toti trei razand (si aproape clatinandu-ne) la culcare. Fun fun fun!

Si mai urmeaza o seara faina zic eu la Tago Mago, unde va avea loc un party rock'n roll. Banuiesc ca nu trebuie sa mai mentionez ca sunteti invitati cu totii si ca o sa fie fain si toate alea. Deci, diseara, 25 iunie that is!

Song of the day - Nouvelle Vague - Don't go

Tago Mago ska party

2010-06-16T02:29:00.000-07:00

Be there or be square!

Bleah!

2010-06-15T00:28:00.000-07:00

Ia uite cine ne scoate din rahat! Cum cine? Nepotul matusii Tamara. Astazi a iesit la promenada cu sindicalistii, sa nu-ti vina greata?

Sursa

si song of the day

Life is a song..

2010-06-13T08:25:00.001-07:00

Oh divina inspiratie, apari in viata mea, rogu-te, si atunci cand am de scris despre momente frumoase, ca atunci cand voi reciti ce am scris sa nu am impresia ca viata mea e nasoala, ca nu e. Si totusi, mai repede imi vine sa scriu despre apasari, dureri interioare, frustrarile de zi cu zi si alte asemenea.

Intr-o ordine absolut aleatorie:

Ieri au venit ai mei in vizita la Capitală, sa vada fiica-su, sa se plimbe la brat si sa povsteasca de diverse, care nu au apucat sa fie trecute in revista cam de la Paste incoa'. Ce zi! Dupa doar doua ore de somn vineri seara (care by the way a fost excelenta noapte de fun: plimbari cu motorul, thanks colegu', party la Baraka, party la MNAC, oh daa!) a urmat o sambata plina, cu plimbari lungi prin Herastrau, prin centrul vechi si zona Unirii. Prea cald pentru gustul meu, as zice, dar a fost o zi pe cinste! Va doresc si voua parinti ca ai mei, incredibil de amuzanti si ironici pana in maduva oaselor. In alta ordine de idei, azi dimineata a trebuit sa ii ajut sa pararseasca Bucurestiul spre Autostrada Soarelui, numai ca nu mi-a trecut prin cap sa ma dau jos din masina la Timpuri Noi, unde mai gaseam totusi un mijloc de transport de intors inapoi la civilizatie. Nu, Ana a simtit nevoia sa-i duca pana mai incolo pe splai sa se asigure ca sunt oK, de parca aveau cum sa greseasca. Am trecut de asmita, am mai mers un pic pana sa-mi pice fisa ca nu e chiar combinatie sa raman singura pe centura Bucurestiului. Si uite asa, m-am dat frumusel jos si am luat-o la pas inapoi vreo 2,5 km dupa calculele mele, printre caini, cocalari muncitori si fluieratori (de cand harnicia asta pe romani, sa munceasca duminica dis de dimineata in constructii?). Deja cand am ajuns la Timpuri noi, eram topita de caldura si de sete. Anyway, am ajuns acasa si m-am odihnit, se intrevede la orizont o febra musculara.
Ieri am fost la copii. I-am luat si pe ai mei, le facusem oricum capul mare cu baby Andrei si restul grasilor de la IOMC. Grasii mei au crescut atat de tare, sa nu-i mai recunosc. Andrei a mai slabit si s-a inaltat (mentionez ca nu i-am mai vazut de cateva saptamani, am fost eu foarte racita, apoi spitalul a fost in carantina), e mai zambaret si mai agitat ca niciodata, agata tot ce prinde, par, bratari, bretele de sutien and so on :)) Nici la masaj nu prea mai sta, daca ar putea ar alerga prin tot salonul. Am aflat de la infirmiere ca doua fetite urmeaza sa plece la un asistent maternal, ceea ce ma bucura enorm, iar baietelul bolnav cu inimioara va fi operat in curand :D In schimb, din ce in ce mai multi copii noi, un salon plin cu copii pe care nu i`am mai vazut pana acum, ceea ce este foarte trist.
Dear God, stiu ca m-am rugat mult pentru zilele astea cu soare, but man! E atat de cald!
Sunt happy, pe bune! Si aici nu stiu ce sa scriu mai mult.. Astept sa se faca vineri sa merg la Aerosmith si apoi urmeaza un weekend tare :)

So long, si vine si song of the day :)

Happiness :)

2010-06-09T04:03:00.000-07:00

Almost weekend..

2010-05-28T08:39:00.000-07:00

E vineri dupa amiaza, adica e weekend, iar eu nu ma pot ridica de pe scaunul de la birou. Mi-am terminat munca, mi-am facut ordine in acte si parca nu am nicio tragere de inima sa merg acasa. Nu ma asteapta nimeni, oricum :) In schimb aici, inconjurata de 3 colegi ma simt safe. Parca nu m-as ridica. Si uite asa stau si ma uit la poze, visez, pic pe ganduri, de pe ganduri, ma ridic, merg mai departe prin imaginar.. si cand ma uit e 7 fara ceva. Astept si astept, si nu stiu ce astept :)

Am un feeling atat de linistitor, de parca nimic rau nu ma poate atinge acum. Cred ca urmeaza sa plec, la un moment dat.. :)

Greatful

2010-05-26T02:06:00.000-07:00

Nu e Thanksgiving, dar ma simt datoare dupa atatea depresii (unele justificate, altele mai putin justificate) sa spun si de ce-mi place viata mea, mai ales ca acum ma simt ok si pot vorbi si despre lucruri mai bune. Acum ca am revenit la sentimente mai bune, nimic nu mi se mai pare imposibil. Am o familie foarte faina si niste prieteni la fel de tari.

Nu pot sa pun degetul exact sa spun cand sau cum s-au petrecut schimbarile (de atitudine, in primul rand) dar ceea ce pot spune e ca in sfarsit mi-am gasit "pacea" in lumea/tara asta mizerabila. Nu pot spune ca m-am conformat sau ca inchid ochii la problemele pe care le avem, doar ca incerc sa le rezolv cu o alta atitudine, cu multe plusuri peste cea anterioara. Motive foarte multe pentru starea de bine nu gasesc in momentul asta, in afara faptului ca ma simt cu adevarat libera.

..and yes, I'm smiling right now :)

And song of the day..

Si versurile :)

Sun been down for days
A pretty flower in a vase
A slipper by the fireplace
A cello lying in its case

Soon she's down the stairs
Her morning elegance she wears
The sound of water makes her dream
Awoken by a cloud of steam
She pours a daydream in a cup
A spoon of sugar sweetens up

And She fights for her life
As she puts on her coat
And she fights for her life on the train
She looks at the rain
As it pours
And she fights for her life
As she goes in a store
With a thought she has caught
By a thread
She pays for the bread
And She goes...
Nobody knows

Sun been down for days
A winter melody she plays
The thunder makes her contemplate
She hears a noise behind the gate
Perhaps a letter with a dove
Perhaps a stranger she could love

And She fights for her life
As she puts on her coat
And she fights for her life on the train
She looks at the rain
As it pours
And she fights for her life
As she goes in a store
With a thought she has caught
By a thread
She pays for the bread
And She goes...
Nobody knows

And She fights for her life
As she puts on her coat
And she fights for her life on the train
She looks at the rain
As it pours
And she fights for her life
Where people are pleasently strange
And counting the change
And She goes...
Nobody knows

Apropo de Gay Fest

2010-05-23T05:59:00.000-07:00

Va prezint un articol ce are vechime de vreo saptamana, abia acum am dat peste el, intamplator, care atinge niste corzi sensibile referitor la ura impotriva comunitatii LGBT.

http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/homosexuali-broaste-pravoslavnici-urban-romania-42935.html

Frumos scris.

Thank God it's Saturday..

2010-05-22T01:10:00.000-07:00

Am inceput sa ma simt straina din nou de dashboard si parca de fiecare data cand click-uiesc un "new post" imi fug ideile in toate partile si habar n-am ce vroiam sa spun initial. Dar astazi este sambata, nu sunt presata de timp, ba mai mult simt ca am tot timpul din lume, parca a venit cineva si mi-a zis "Stiu ca ai nevoie de o pauza, asa ca ia d-aci trei zile si dramuieste-le cum stii tu mai bine, dar ai grija copila mea, acest lucru nu va fi usor. Vei indura raceli, dureri de spate, o masea umflata, vreme ploioasa si prieteni plecati din oras." Just great! :)

Cu raceala ma lupt de cateva zile, maseaua s-a desumflat dar vremea e tot nasoala. Ceai beau intr-una, dar parca nici asta nu-mi mai face bine. Oare cel pe care il facea mama avea ceva special? Stia mama vreun magic trick si facea raceala sa dispara mai repede? Dunno..

(listening to UB40 - Kingston Town, cantecul asta o sa-mi placa pana o sa mor. Call it mainstream, cum vreti, iubesc piesa asta din strafundurile inimii)

Nu sunt foarte coerenta, asa-i? I know, I know..

Tocmai mi-am amintit despre ce vroiam sa scriu zilele trecute. So, here we go..
Marti am avut un examen (nimic special pana aici). Am ajuns mai devreme si nu din dorinta de a-mi ocupa un loc mai in spate ci pur si simplu pentru ca punctualitatea mea, deja nu mai este punctualitate ci obsesie pentru a ajunge la timp undeva, ba chiar mai devreme. In fine, ma asez intr-o banca, mai ferita de ochii lumii, si incep sa numar punctele de var de pe tavan.
Recunosc, nu eram foarte atenta la ce se intampla in jurul meu pana am auzit un ton ridicat de voce pitigaiata. Din curiozitate, imi intorc privirea in directia din care se auzea schimbul de "argumente" ca sa vad ce? Sau ma bine zis.. ca sa simt ce? Ca brusc am inceput sa ma simt ca intr-un film prost cu adolescenti americani, fix in mijlocul unui conflict intre the future prom queen si the not-so-cool girl a liceului (mi-e oarecum rusine sa spun ca asta se intampla la master). Pare-se ca acest conflict se declansase din cauza nesimtirii si nerusinarii colegei not-so-cool in incercarea ei de a se aseza pe un loc ocupat deja de.. un pix!

"Tu esti proasta? Nu vezi ca este ocupat?"
"Pai cine sta aici?"
"Eu!" - zise duda care evident statea pe alt loc.
"Pai tu stai acolo."
"L-am oprit pentru cineva, nu vezi ca e un pix pe banca??"
"Pai nu mai sunt locuri"
"Auzi?? Am eu fata de proasta?"

(... Ana, nu raspunde, please.. nu e treaba ta.. taci din gura, nu te baga!)

Nu am auzit raspunsul fetei, cert este ca nu s-a asezat acolo ci si-a cautat alt loc. Serios acum, de ce ai insista sa stai langa duda aia? Cred ca daca ma asezam pe locul respectiv ma omora cu energiile ei negative si imi facea creierul ferfenita la cum se uita in urechea mea.

Oh, I always loved bullies! I would just smash their heads off.
Brusc imi vine sa scot personajul "hippie" din toate bancurile sangeroase pe care le cunosc si sa il inlocuiesc cu "bully". Just imagine, a random example:

Q: Care e diferenta dintre un bully si o trambulina?
A: Iti scoti bocancii inainte sa sari pe trambulina!

sau, sau..sau.. a better one

Q: Ce e portocaliu si sta bine pe un bully?
A: Focul!

In rest, numai de bine..

Va las cu cateva cantecele, mi-e lene sa verific daca au mai fost postate:

Una dintre "trupele" mele preferate, din toate timpurile. The Paragons and Left with a broken heart

Dance Cleopatra...Diens!! :)

Si una un pic mai alerta de la Noir Desir.

Atat.

2010-05-14T03:44:00.000-07:00

Facebook

...and song of the day: Beastie Boys - Sabotage

"Sabotage"

I Can't Stand It I Know You Planned It
I'm Gonna Set It Straight, This Watergate
I Can't Stand Rocking When I'm In Here
Because Your Crystal Ball Ain't So Crystal Clear
So While You Sit Back and Wonder Why
I Got This Fucking Thorn In My Side
Oh My, It's A Mirage
I'm Tellin' Y'all It's Sabotage

So Listen Up 'Cause You Can't Say Nothin'
You'll Shut Me Down With A Push Of Your Button?
But Yo I'm Out And I'm Gone
I'll Tell You Now I Keep It On And On

'Cause What You See You Might Not Get
And We Can Bet So Don't You Get Souped Yet
You're Scheming On A Thing That's A Mirage
I'm Trying To Tell You Now It's Sabotage

Whyyy; Our Backs Are Now Against The Wall
Listen All Of Y'all It's A Sabotage
Listen All Of Y'all It's A Sabotage
Listen All Of Y'all It's A Sabotage
Listen All Of Y'all It's A Sabotage

I Can't Stand It, I Know You Planned It
But I'm Gonna Set It Straight This Watergate
But I Can't Stand Rockin' When I'm In This Place
Because I Feel Disgrace Because You're All In My Face
But Make No Mistakes And Switch Up My Channel
I'm Buddy Rich When I Fly Off The Handle
What Could It Be, It's A Mirage
You're Scheming On A Thing - That's Sabotage

Mayday! Mayday!

2010-05-12T23:59:00.000-07:00

M-am trezit cu o melancolie in suflet si in oase cum nu am mai simtit de mult timp. O durere aproape metafizica pentru tot ceea ce ma inconjoara. Am visat ca nu sunt fericita si visul s-a suprapus cu realitatea la un moment dat. Scarbita de tot ce inseamna politica si politicieni ma gandesc din ce in ce mai serios (din nou) sa emigrez. Dar nu e politica singura problema, problema sunt eu. Eterna nemultumita si racul sucit din mine incep sa iasa la iveala din ce in ce mai des. Iar nu mai stiu ce vreau si nu stiu ce sa schimb sa-mi imbunatatesc macar starea de spirit. Optimism am, nu duc lipsa, rad aproape toata ziua din diverse motive, cine ma vede n-ar zice ca "it's raining on the inside", si totusi.. seara cand ma duc la culcare, balanta nu se echilibreaza. Ganduri peste ganduri, scenarii, what if-uri si asa nu-uri imi albesc noptile. Nu am ajuns in pragul disperarii, de fapt.. cum iti dai seama ca ai ajuns acolo? Si asa ma cufund in muzica, de toate felurile, de la hardcore la reggae, indiferent de starea de spirit. Nici muzica nu o mai asociez cu o stare anume. Inainte ska-ul ma inveselea, acum imi provoaca tristete pentru ca de el se leaga o perioada frumoasa, cand parca grijile erau departe sau macar erau de alta natura.
Sunt un om al extremelor iar singura mea constanta este schimbarea. Whatever that means, good or bad..

Gallows - Abandon Ship
"While I drown myself in you tonight.."

It comes a time...

2010-05-11T04:05:00.000-07:00

Timpul trece altfel cand muncesti. Nu serios, nu e o fraza lame sau cine stie ce motiv de bucurie ori de intristare. Doar ca trece altfel. Memoria mi se schimba, sau poate doar prioritatile. Ex: am uitat de un concert la care as fi vrut sa merg. E vorba de The Toasters, o trupa care sincer, mi-e foarte draga si dupa ce i-am vazut de doua ori in concert. Poate acum imi e si mai draga. Mi-ar fi placut sa ma balanganesc pe ritmuri de ska si soul, dar asta e.. Mai uitam, inlocuim cu altele..

Offfff, memorie! Nu credeam ca o sa ma tradezi in halul asta!

Sometimes..

2010-05-10T23:25:00.000-07:00

No, thanks.. I don't do drugs!

Sapca'n cap, tigara'n gura..

2010-04-28T04:43:00.001-07:00

Am tacut pana acum si nu m-am laudat cu noul loc de munca. Prea mult oricum nu e de spus, that's why o sa spun doar ca mi s-a dus depresia pre-angajare, s-a terminat anul meu de stat de bara si seria de interviuri ratate si intalnirile cu recruterii dubiosi. I have a job finally, adica de vreo 3 saptamani, sunt pretty excited, inca nu m-am plictisit si mna, totul merge conform planului (care plan?!?!)

Colectivul e fain, de lucru este slava domnului.

Nu am scapat complet de "depresie", am alte motive de ingrijorare, dar macar pe planul asta imi merge bine. Oricum, stiu ca totul se rezolva in timp, imi tot repet asta. Desi nu sunt intr-o pasa grozava, mi-am pastrat optimismul si mai pot zambi.

Partea nasoala e ca la bebelusi nu prea mai am timp sa merg decat sambata si atunci daca nu sunt busy cu alte treburi pe care in mod normal le faceam in timpul saptamanii cand stateam degeaba. Dar o sa invat eu sa ma organizez mai bine.

Intre timp, am reusit sa ma vad cu o prietena pe care nu am mai vazut-o de foarte multa vreme si am prins si un concert foarte fain, Jaya the cat in Suburbia. I jumped, I skanked si am baut o bere.

P.S. Azi port un tricou roz pal asa, dar mna, e cu caracter de noutate! ;)

Song of the day: Jaya the cat - Closing time

Closing time is closing in
Last call, the bar is 'gesloten'
Don't have to go on but you can't stay here
Stumble down the stairs into the streets again (more...)

"Va pupa Jean!"

And because I had a bad day..

2010-04-26T14:06:00.000-07:00

...a bad week,
...a bad month,
...a bad year,
...some bad seasons since I've known you

Nu, serios...

Upcoming event!

2010-04-20T03:39:00.000-07:00

be there or be square!

Joi 22 Aprilie in Fabrica East Roots

http://www.youtube.com/watch?v=lzrNy-UDvqE

http://fabrica-club.blogspot.com/2010/04/joi-thursday-22-aprilie.html

Tu ce faci cu cei 2%?

2010-04-13T08:38:00.000-07:00

Daca ati realizat in anul 2009 venituri din alte surse (PFA sistem real, PFA norme de venit, profesii liberale – medic, avocat, notar, expert contabil, arhitect, chirii, castiguri din investitii, drepturi de autor, activitati agricole, etc.), aveti obligatia legala (cu exceptia PFA norme de venit) sa depuneti la administratia financiara o Declaraţie privind veniturile realizate de dvs. in anul anterior, Formularul 200. Cu acelasi formular, intr-o rubrica separata, se poate dona 2% din impozitul datorat astfel:
- Descarcati Formularul 200 PDF “Declaratie privind veniturile realizate” (poate fi obtinut gratuit si de la orice administratie financiara)
- Tipariti formularul (5 pagini) in 2 exemplare
- Completati ambele exemplare astfel: (detalii despre cum poti dona cei 2%)

Daca munceam anul trecut, completam cererea ACEASTA si o trimiteam la Administratia Finaciara. Completand aceasta cerere cei 2% din impozitul pe venit (pe care oricum ii plateati), ajung la Asociatia Touched, cea in cadrul careia activez ca voluntar. Banii sunt folositi in scopuri nobile, credeti-ma pe cuvant. E adevarat ca multe ONG-uri au nevoie de finantari intr-un fel sau altul, dar acesta imi este mie mai aproape de suflet. E vorba totusi de niste bebelusi abandonati. Asa ca nu lasati cei 2% sa ajunga undeva, aveti dreptul sa ii directionati.

ATENTIE! Post depresiv..

2010-03-28T01:14:00.000-07:00

Se pare ca in ultima vreme, de fiecare data cand ma cuprind emotiile puternic si am la ce sa meditez imi vine in minte piesa lui Eminem, pe numele ei Beautiful (am mai recomandat-o anterior). Aceleasi versuri imi rasuna asurzitor in cap:

Walk my shoes, just to see
What it's like, to be me
I'll be you, let's trade shoes
Just to see what It'd be like to
Feel your pain, you feel mine
Go inside each others mind
Just to see what we find
Look at shit through each others eyes

But don't let 'em say you ain't beautiful
They can all get fucked. Just stay true to you ..

De fapt toata piesa ma ameteste grav. Nimic nu mai face putina lumina si in capul meu sa vad poate lucrurile un pic mai clar. Ne pierdem in detalii, judecam, aratam cu degetul, nu mai avem pic de rabdare, incredere si intelegere. Avem mereu pretentia ca altii sa ne inteleaga, dar noi nu le iertam nimic. E frustrant si obositor cand tu esti cel/cea caruia/careia nu i se iarta.
Nimic nu merge si totusi zambesti cand stii ca iti ai prietenii aproape. Dar cand ei sunt cei care judeca, cand ei sunt cei descrisi mai sus..? Da, spui ca esti better off alone, iti bagi piciorul si scrii un post depresiv.

1st step.

2010-03-15T01:45:00.000-07:00

Primul pas in "my evil plan" de a nu parasi viata bebelusului de care m-am indragostit prea curand. Sambata si duminica am fost sa-i vizitez din nou pe cei mici si am aflat ca o parte dintre ei nu sunt botezati. Si aici intervine Ana, care a luat decizia importanta de a-l boteza pe baby Andrei. Nu am mai botezat pana acum, desi am mai tinut doi copii in brate la biserica atunci cand a botezat mama. In fine, in acest caz, botezul nu va fi la biserica, se face un calcul:
- Cati copii avem de imbaiat?
- Pai.. vreo 5.
- Is aia botezati?
- Nu, restul..
- A, pai cheama preotul, baga crucea in apa si il numim botez..

Sau ceva de genu'..
Anyway, abia astept the big moment. Meanwhile, baby Andrei creste, se face mai dolofan, rade si mai mult si se face mai frumos.

In schimb, la centru nu e numai lapte si miere. Am vazut sambata un copilas nou. Are in jur de 9 luni cred. Era intr-un tarc si plangea de mama focului, l-am luat in brate, a tacut.. si a revenit la culoarea normala. Era vanat in jurul gurii, initial. Si am intrebat inevitabil una dintre voluntarele mai vechi care este problema acestui copil si de ce nu l-am mai vazut pana acum.

Nu stiu daca vroiam neaparat sa aflu, sau mai bine zis, nu stiu cine ar vrea sa afle cand raspunsul este: "Pai a fost la Cluj, la un spital sa vedem ce are si are probleme cu inima si o sa moara.". Si evident intreb daca e atat de grav incat sa moara, ca sa aflu ca de fapt nu e atat de grav, dar nu-si asuma nimeni raspunderea pentru operatie. Adica, stati sa intelegeti: Copil ABANDONAT in spital, are nevoie de semnatura/acordul mamei pentru a fi operat, in conditiile in care aceasta L-A ABANDONAT, nu l-a vizitat macar o singura data de cand l-a lasat la spital. La fel se intampla si in cazul lui baby Andrei care suera de hernie inghinala. Si nici macar nu e unul dintre momentele cand te poti resemna si spune: Fuck the system!, pentru ca si rahatul asta de slogan ma deprima, pentru ca-mi arata ca sunt neputincioasa in fata sistemului.

Funny :)

2010-03-14T11:20:00.000-07:00

Si ca sa nu-mi tai venele scriu pe blog..

2010-03-11T03:14:00.000-08:00

Azi era sa-mi stea inima cand m-am uitat pe geam. M-am dezlipit cu greu de paturica mea moale primita de 8 martie de la mama si m-am grabit spre baie sa fac ce face fiecare om normal dimineata: spalat pe dinti, nu caca! Asa buimaca si cu periuta in gura ma uit spre geam, ca sa vezi .. ningea si viscolea in draci. Sa inghit peria cu totul si nu alta, zau daca am mai vazut asa ceva. Ultima ninsoare care a depasit februarie de care imi amintesc eu este una de cand eram eu copil si faceam Pastele la tara, la bunici si au venit bunicii din oras sa petrecem impreuna. Mamaie de la oras, ca o floare.. cu un taior si sandalute, ptr ca in Galati era cald.. Iar 50 de km si minute mai incolo zapada pana la glezne. Pretty kewl, true story! In fine, ideea e ca ma deprima vremea asta si parca nici Phyllis Dillon nu ma mai scoate din starea asta de tremurici.
Song of the day: Kathy Young & The Innocents (romantic mood, yes I know :p)

La multi ani, femei!

2010-03-09T16:44:00.000-08:00

Inspirata de postarea unei prietene.. mama lui zoso e numai una. Pacat!.. si atat..
La multi ani mamei lui, ca n-are nicio vina.

Love babies.

2010-03-09T02:14:00.000-08:00

Oh, sweet "new post", it's been a while...

Parca nici nu mai stiu sa tastez, in ultima vreme mi-am ocupat timpul cu atatea activitati incat am uitat de blog, l-am lasat undeva intr-un coltisor si abia acum mi-am adus aminte de el citind alte bloguri. Deci, daca se intreaba cineva ce am mai facut in ultima vreme..

Pai, o sa incep cu cea mai solicitanta si satisfacatoare chestie din ultima vreme si anume vizitarea unor bebelusi abandonati la IOMC. Cu ajutorul unei prietene m-am inscris la o fundatie ca voluntara si astfel pot merge sa vizitez acesti bebelusi aproape in fiecare zi, exceptie facand lunea si vinerea. Daca va ganditi sa mergeti sa ii vizitati, nu va asteptati la copii perfect sanatosi si foarte fericiti. Majoritatea copiilor au probleme, unele mai grave, altele mai usoare dar daca ii privesti in ochi pe oricare dintre ei nu ai cum sa nu te intrebi ce a fost in capul mamelor cand i-au abandonat. Stiu ca nu ar trebui sa judec, dar sincer, nu pot sa le gasesc circumstante atenuante. In ultima vreme s-au deschis si la noi cateva fundatii si centre pentru ajutorarea si protejarea mamei si copilului astfel ca e trist sa auzi ca anual sunt abandonati 4000 de bebelusi.

Cand mergi prima data acolo nu prea stii la ce sa te astepti. Eu din decembrie mi-am tot imaginat cum va fi, daca o sa-mi placa, daca o sa plang, daca o sa fiu strong, daca o sa ma stramb cand va fi cazul sa-i schimb. Ideea este ca oricat de multe exercitii de imaginatie ai face acasa tot nu se compara cu primul contact cu bebelusii. In cazul meu a fost aproape cum ma asteptam. Stiam de la prietena mea de unii dintre ei, pe vreo 2 ii stiam deja din povestiri, iar pe restu' i-am invatat din prima zi. Sunt in total vreo 30 de bebelusi in acest centru, cam cate 6 intr-un salon, iar un salon are vreo 3 copii doar. Majoritatea copiilor nu au nume si ti se rupe inima cand vezi in dreptul patutului scris: Nume X-ulescu, Prenume: sex masc./fem.

Oricum, cand ajungi acolo nu te poti abtine si le vei gasi nume unora dintre ei, sau o sa le spui asa cum le spun si asistentele (pentru ca si ele le mai dau cate un nume). Toti copiii sunt atat de draguti de-ti vine sa ii iei acasa pe toti. Nu mi-a fost greu sa ii hranesc, sa ma joc cu ei sau sa le schimb pampersii. Ce sa zic? Mi s-a parut atat de firesc incat m-am speriat :)

Apropo, stiati ca hernia inghinala la copiii abandonati se trateaza cu doi pampersi pusi unul peste celalalt "ca sa-l stranga la burta"? Nu, hernia care se trateaza prin stranegere este cea ombilicala. Anyway, who gives a crap about an abandoned baby? Si cum nu poti merge acolo fara ca un copil in mod special sa-ti fure inima, ei bine, cel pe care mi s-a pus mie pata tare este acest copilut cu hernie inghinala, pe numele lui (dat de mine) Andrei. Este copilul la care stai si te uiti si incerci sa intelegi, ce s-a intamplat, cum a ajuns acolo, de ce si ce se va intamla cu el. Nu e greu de imaginat ce se va intrampla totusi.. Cel mai bun scenariu si cel ideal ar fi sa fie adoptat de o familie iubitoare care sa-i ofere acestui copil tot ce-i mai bun, pentru ca merita, insa.. daca judecam dupa statistici.. va ajunge in plasament, la o casa de copii, la 18 ani, daca rezista pana atunci va ajunge pe strazi si din copilul dulce care este acum se va alege praful. Si atunci cand plec, dupa ce l-am schimbat, l-am hranit si i-am facut mesaj, ma simt atat de neputincioasa si legata de maini si de picioare pentru ca nu am ce face mai mult de atat, nu-mi permite situatia actuala sa-l iau acasa si nici sa-l vizitez mai des. In spirit de gluma, spuneam ca mi-e atat de drag de l-as baga in ghiozdan si l-as fura, l-as lua acasa, sa-l cresc eu si sa-l draganesc, dar mi-e frica de puscarie. Si am primit trista replica: Tu crezi ca ar observa/s-ar obosi cineva?

In ultima vreme ma gandesc din ce in ce mai serios ca atunci cand imi va permite timpul, si situatia financiara sa adopt un copil. E visul meu de cand eram mica, dar acum parca ma bate din ce in ce mai tare acest gand. Nu o sa schimb eu lumea adoptand un copil, dar o sa-i schimb lui lumea. Si astfel, va avea sansa pe care altcineva i-a luat-o la nastere.

Sfat, daca vreti sa mergeti sa dati o mana de ajutor in cresterea acestor copii care chiar au nevoie de cineva, e primul lor contact cu viata si e dur, inarmati-va cu rabdare si multa dragoste, si da, stapanire de sine. Pentru ca o sa va apuce plansul cand ii veti vedea pe toti la un loc, si inca acesta este un caz fericit, pentru ca sunt curatei, schimbati de hainute in fiecare zi, au jucarii in salon si sunt vizitati si de voluntari. Oricum, intotdeauna este loc de si mai bine.

Si ca o ultima precizare, stiu ca am pus totul intr-o lumina destul de nefavorabila, dar am tot respectul pentru infirmierele si asistentele care lucreaza in acel centru, ture de 12 ore, si reusesc sa-i mentina cat de cat pe linia de plutire. De asemenea tot respectul pentru fundatiile si voluntarii care se implica activ in viata acestori copii, doneaza, sprijina, ajuta cum pot.

Daca e cineva interesat de voluntariat sa ma contacteze si ii voi oferi toate detaliile necesare.

Ueahhh...

2010-03-01T09:55:00.000-08:00

Imi place sa cred ca am gust cand e vorba de haine, desi recunosc nu am bani sa ma imbrac chiar cum as vrea eu. In fine, e o chestie ce imi tot lezeaza ochiul meu finut in ultima vreme: COLANTII LUCIOSI! Jur ca daca mai vad o pereche vomit. Sunt peste tot! Sincer, aveam impresia ca acestia reprezinta un obiect vestimentar de club, dar pare-se ca m-am inselat. La facultate, colegele ii poarta, m-am prezentat la un interviu, o duda ii purta la birou, wtf? There is life dincolo de colanti, really!

De ce nu ar trebui ca stirile sa fie difuzate in direct...

2010-02-24T04:09:00.000-08:00

Ca lumea e proasta, de asta!

Pentru ca unii dobitoci care se vad in direct cu moderatorul/prezentatorul emisunii respective fac afirmatii de genu', si aici voi parafraza: Pitipoancele astea care au fost injunghiate sa aiba grija pe unde merg pe strada si cu cine intra in vorba ca se intampla din vina lor. Aceasta declaratie a fost facuta de un anumit domn, respectabil de altfel, Butoi din Iasi care nu stiu exact ce functie mareata detine, referitor la cazul celor 10 femei injunghiate de aseara pana astazi. Mi-am amintit, omul este psiholog criminalist.

Deci stati sa inteleg.. Suntem in 2010 si inca este considerata vina femeilor ca sunt injunghiate pe strada de un psihopat avand in vedere ca acestea nici macar nu au stat un minut in loc de vorba cu agresorul. Din cate imi amintesc, iarna e inca afara, deci tinuta provocatoare iese din discutie desi conform studiilor, imbarcamintea nu influenteaza decat cu maxim 5%.

Utah State University Sexual Assault and Anti Violence Information

Myth: Rape victims provoke the attach by wearing provocative clothing

-  A Federal Commission on Crime of Violence Study found that only
4.4% of all reported rapes involved provocative behavior on the part
of the victim. In murder cases 22% involved such behavior (as simple
as a glance).

-  Most convicted rapists do not remember what their victims were wearing.

Utah State University 
http://www.usu.edu/saavi/pdf/myths_facts.pdf

I really don't know wat to say..

Heavy night last night..

2010-02-21T11:40:00.000-08:00

Girls night out a mers grozav. O seara pe gustul meu din toate punctele de vedere. Old friends, new friends, cu totii acolo. Last night's theme song:

Piesa asta imi aduce aminte de copilarie. Tin minte ca ne luasem video dupa revolutie, nu mai stiu exact prin ce an, oricum, cand era febra aia cu achizitionarea electronicelor si electrocasnicelor si am primit cadou de la tataia o caseta video cu "She's out of control". Grozav film mi s-a parut la vremea respectiva.

Anyway, piesa aceasta ramane tema zilei de sambata, ptr ca astazi (duminica) a fost o zi ingrozitoare. De vineri seara pana azi dimineata am reusit sa-mi incui problemele undeva departe si m-am asigurat ca nu scapa de acolo usor si astfel am reusit sa ma simt bine, chit ca a fost doar pentru o noapte avand in vedere evenimentele recente. Azi dimineata m-am izbit frontal de realitate cand mi-a zis mama ca unchiu-meu nu mai mananca nimic de cateva zile si se usuca asa cum vezi cu ochii.

Momente

2010-02-19T07:19:00.000-08:00

baba: bah din fata calculatorului
Eu: cine?
baba: tu
baba: ai gasit?
Eu: eu?
Eu: ce?
baba: tricoul
Eu: ce tricou?
baba: cu sex pistols
Eu: unde?
baba: pe tine
Eu: ce?
baba: cand ai facut dush
Eu: cand?
baba: cum cand
baba: ?
baba: cand ai facut dush
Eu: unde?
baba: la dush
Eu: cand?
baba: azi
Eu: ce?
baba: cum ce?
Eu: :))
Eu: dead end
baba: am 1-0

Una mai nasoala..

2010-02-18T02:55:00.000-08:00

Cum te impaci cu ideea ca un membru al familiei tale e grav bolnav? Te impaci vreodata? Adica te resemnezi sau cauti solutii, chiar daca acestea par undeva departe mai ales atunci cand e vorba de cancer? Cum ar trebui sa reactionezi sau sa te porti in preajma lor? Daca plangi, ii superi si esti slab, daca esti prea strong o sa interpreteze ca esti indiferent. De fapt, numai tu stii ce inseamna sa-l vezi murind, el stie doar ce inseamna sa mori (ceea ce nu e neaparat mai usor). Da, unchiul meu a fost diagnosticat zilele astea cu cancer la ficat, daca va intrebati de ce am deschis subiectul. Nu e primul caz din familie, dar sper sa fie ultimul. Nu stiu care e starea de spirit acasa, stiu doar ca atunci cand sun dau numai peste voci planse (nu ca a mea ar fi altfel). M-as duce weekendul asta, dar parca nu prea am curaj. E bine sa fii aproape de familie in momentele astea, dar parca nu as vrea sa para ca facem mare caz din asta. Desi e, adica e in faza terminala. Nici nu stiu exact sa exprim ceea ce vreau sa spun de fapt. As vrea sa fiu acolo, dar sa nu para ca m-am dus acum sa-l mai vad asa, inainte sa moara. Rahat.. niciodata nu-i simplu.

Macar de data aceasta dupa o zi de plans ma simt un pic mai optimista. Am citit niste chestii pe net care parca imi dau ceva speranta. Incepem sa ne agatam de tot felul de ipoteze si tratamente miraculoase cand e vorba de asa ceva, probabil. Dar daca pana atunci nu a fost cazul, trebuie sa incepi de undeva.

Apoi, mai e partea cu credinta. Nu cred in minuni, sincer. Cred in Dumnezeu, dar cred ca si-a luat ochii de pe noi in ultimii 2000 de ani. Si nu ma contrazic atunci cand spun ca cred in El dar nu cred in minuni.

Daca suntem sau nu priviti de sus, nu prea mai stiu acum. Cert e ca strangem din dinti, ne inarmam cu rabdare, stergem lacrimile si mucii din barba si cautam solutii, desi ar fi fost mai usor sa prevenim decat sa tratam.

C'est la vie, I guess..

The (almost) daily protest - pentru ca in fiecare zi am ceva de comentat..

2010-02-16T23:49:00.000-08:00

Sursa: rimel.ro

PLUS

Avatar - Varianta Romaneasca (ca protagonist il avem pe Gica din Sulina)

Some funny photos..

2010-02-16T13:39:00.000-08:00

Zau ca as specifica si sursa, dar sunt culese de pe net de-a lungul timpului si habar n-am de pe unde le-am luat.

De-aiurea..

2010-02-12T04:25:00.001-08:00

Ciudata zi azi, zau! M-am trezit cu un feeling ciudat, desi azi e ziua pe care o voi nota in calendar ca fiind aceea in care am parasit Bucurestiul un weekend pentru a ma indrepta spre centrul tarii, spre munti, spre natura si energii pozitive. Am asteptat atat de mult ziua asta si acum parca tot ceea ce vreau e sa stau, pur si simplu sa stau.. sa nu fac nimic. Am terminat de impachetat si acum stau si-mi admir rochita pe care am achizitionat-o astazi. E o rochita subtire, de vara, lila cu niste floricele mici albe. O port de cand am venit acasa si daca nu ar fi atat de frig jur ca as merge cu ea la munte. Ce-ar mai fi? -15 grade si eu in rochie de vara. Nu mai am nimic de zis in afara faptului ca sunt happy ca o sa-mi petrec doua zile faine cu my closest friends. Si gata!

And again, a great song - John Holt & The Paragons - I've got to get away (from here)

Keep on rowing your boat...

2010-02-10T15:02:00.000-08:00

Blogul asta o sa se transforme in curand in jurnal si colectie de momente cheie. Fiecare piesa inseamna ceva, fiecare poza semnifica un lucru, fiecare cuvant pe care l-am scris ieri, alaltaieri sau in primul post din acest blog imi aminteste de un moment pe care chiar am vrut sa-l memorez. Nu ma straduiesc prea mult, nu detaliez prea tare si totusi reusesc sa-mi aduc aminte cu lux de amanunte de fiecare data ce am vrut sa scriu exact, la ce ma gandeam si mai ales la ce visam.

Song of the day: The Congo's - Fisherman (am zis de multe piese ca sunt grozave dar asta e fantastica). va ofer 2 variante, una dintre ele si cea mai draga mie facand parte din proiectul Inna De Yard (Despre proiect). Enjoy!

Muuuult feeling si voie buna.

"Row fisherman row keep on rowing your boat
brotherman brotherman
row fisherman row
we've got to reach on higher grounds."
(Rest of the lyrics here)

Happy V's Day!

2010-02-09T06:40:00.000-08:00

How funny is that?

Dedicatia mea de Sf Valentin! (am primit-o si eu de la un amic, o dau mai departe)

Puma Hardchorus!

WTF?

2010-02-08T08:23:00.000-08:00

Pare-se ca nu sunt in urma doar cu ce e la TV, ci si cu www-ul.

Ca sa va faceti o idee. Azi am primit urmatorul mass: "Pentru cine nu stie, eRepublik e o lume virtuala unde poti sa-ti faci o firma si sa castigi bani virtuali, devenind cel mai bogat cetatean al planetei, sa fii politician si chiar presedinte de tara, poti sa fii erou in razboi, daca vrei. In eRepublik Romania este unul din cele mai puternice state. Acum ungurii se pregatesc de razboi impotriva noastra. Ajuta-ne sa le tinem piept si apoi sa-i stergem de pe harta! http://www.erepublik.com/en/referrer/Nicu23"

Am intrebat respectuos despre ce e vorba si mi s-a explicat in mare care e faza cu acest joc, am facut eu asa o analogie cu Second Life, am googalit despre, in fine, m-am prins despre ce e vorba. Sincer, nu ma asteptam sa fie asa mare branza si sa nu aiba acest site/joc prea multi useri dar m-am inselat. Mai interesant e modul in care se fac recrutari pentru fascinantul joc menit sa ne distraga de la grijile cotidiene, de la gandul ca stam prost la capitloul joburi si salarii, de la faptul ca nivelul nostru de trai este undeva sub nivelul marii si altele. Ei bine, vad ca se recruteaza printre comentatorii stirilor sportive online. Undeva pe prosport.ro am gasit niste comentarii foarte interesante, cam ca mass-ul pe care l-am primit.

Nu e cazul, cred, ca spun ca aceste mesaje sunt worng on so many levels.. Stupidity, national hatred, ignorance and many others.

In continuare Angelic Upstarts - Solidarity (una dintre cele mai tari piese ever)

Give them hope, give them strength, give them life
Like a candle burning in the black of night
We are with you in our hearts and in our minds
And we’ll pray for our nation through it’s darkest times (full lyrics here)

Something's missing

2010-02-08T07:38:00.000-08:00

But I'm gonna be out on an island
In the middle of the bright blue sea
Out on an island
Where nobody's gonna bother looking for me

Intalnire karmica sau soulmate?

2010-02-01T15:14:00.000-08:00

Citeam astazi pe un site cu si despre femei, care are o rubrica interesanta de astrologie, acest articol. A se nota ca nu iau for granted tot ce citesc in zodiac sau nu stiu ce spune un anonim despre zodii sau karma sau alte chestii ce tin de sfera ezotericului. Recunosc, ma atrage subiectul, incerc sa invat cat mai multe, unele chestii incep sa le simt, la altele mai am de lucrat. Nu, nu ma pricep sa calculez harti natale, dar mi se intampla sa pot identifica geamanul sau racul de la masa.

Ei bine, revenind, in acest articol citeam despre intalnirile karmice. Nu am prea mult de obiectat la adresa articolului, se vrea a fi pe intelesul tutror, nu are un limbaj pretentios si mai ales e plin de chestii evident (poate aici as avea ceva de obiectat). M-a speriat totusi pasajul in care se explica intre ce fel de persoane se produc aceste intalniri. Pare-se ca nu doar intre rude sau prieteni apropiati din vietile anterioare ci se pot intalni chiar si violatoriii cu victimele lor and so on. Kinda spooky! Dar deloc exclus.

Dupa ce am citit acest articol am inceput sa ma gandesc la persoanele cheie din viata mea, la relatii, la prieteni, la familie si restul oamenilor care m-au influentat pana acum. Oh, daca e dupa mine, am avut cateva intalniri karmice pana acum, si alea destul de importante. Adica da, pot afirma ca exista persoane in viata mea cu care am interactionat la un moment dat (cateodata pentru o perioada foarte scurta) si care mi-au parasit aria de desfasurare la fel de repede cum au aparut si totusi au avut un impact mare asupra mea.

Din ce am mai citit si in alta parte, intalnirile karmice pot varia de la cateva minute la ani de zile, depinde cat de "nerezolvate" au ramas treburile in viata anterioara. Acum nu cred ca e cazul sa trec in dreptul fiecarei prietenii ratate sau relatii esuate steguletul cu "intalnire karmica", desi cam de fiecare data am invatat ceva, dar unele dintre aceste legaturi m-au influentat foarte mult.

O sa ma documetez si mai mult in legatura cu acest subiect si o sa revin la un moment dat, sper, cu un post mai interesant si mai bine argumentat. Pana una alta, e bine de meditat asupra acestui fapt si de vazut exact cine si cum ne-a influentat pana acum.

P.S. De vazut si diferenta dintre intalnire karmica si suflet pereche.

The Tazmanian Devils - short review

2010-02-01T03:17:00.000-08:00

Mega fain concertul de aseara, pacat ca asa cum ne-am obisnuit deja, a fost putina lume. Oricum, sincer, nici nu prea ma mai intereseaza cata lume vine, atata timp cat trupa e ok sa cante si pentru 20 de insi. Am fost ceva mai mult de 20 aseara, oricum putin pentru Suburbia, club care aduna sute de oameni la o petrecere dnb sau mai stiu eu ce alte electro-funky shits. Nu am nimic cu alte stiluri, don't get me wrong, dar parca nimeni nu mai apreciaza instrumentele, concertele live, daruirea de pe scena a artistilor. Rockabilly combinat cu psychobilly aseara a rasunat in club, am dansat pana la sfarsitul concertului non-stop (abia cand am ajuns acasa mi-am dat seama cat de rau ma dor picioarele). Concluzia: nu era un concert de ratat. Fain, fain, fain! Sper sa-i revad candva.

The Tazmanian Devils

2010-01-28T02:04:00.000-08:00

Unde mergem duminica seara? In Suburbia, sa ascultam si sa dansam pe psychobilly de calitate, bineinteles! Multumim 3 ceasuri rele ca nu ne lasa sa uitam acest stil de muzica minunat si ne aduce in tara din cand in cand cate o trupa atat de faina.

Site-ul official.

Deci duminica in Suburbia, ne-am inteles? :)

P.S. Chiar daca nu sunteti familiarizati cu stilul dar vreti sa vedeti altceva, este o ocazie buna sa aflati cu ce se mananca psychobilly.

Song of the day vine azi de la Nekromantix *danceee!* - My giiiirrrrll, uuuhhhh!

First they came

2010-01-26T11:03:00.000-08:00

Si pentru ca tot ma simt un pic revoltata astazi, in ton cu piesa si scrierea de mai devreme o sa postez o poezie a lui Martin Niemöller pe care am gasit-o prin calculator de curand.

First they came for the communists, and I did not speak out—because I was not a communist;
Then they came for the trade unionists, and I did not speak out—because I was not a trade unionist;
Then they came for the Jews, and I did not speak out—because I was not a Jew;
Then they came for me—and there was no one left to speak out.

Asa cum zice si Wikipedia, sunt mai multe variante ale acestei poezii, fiecare fiind adaptata la perioada si contextul in care a fost folosita.

Micile bucurii ale vietii

2010-01-26T10:42:00.000-08:00

Nu ma mai mut din Romania! Lucrurile incep sa se miste aici, serios. Glumesc. Ma mut, dar ma bucur totusi sa vad asta. Ma tin de cateva zile sa scriu despre mizeria asta de spot, dar nu prea am avut inspiratie. In schimb ma bucur sa vad ca in sfarsit au hotarat sa-l interzica. Felicitari companiei care l-a produs. Prayin' God sa nu fie aia la care am fost eu la interviu si de la care astept raspuns.

Cea mai frumoasa piesa "emo"

2010-01-25T09:29:00.000-08:00

Si pentru ca da, azi am voie sa fiu mofturoasa si melancolica, si am voie sa ma indop cu ciocolata si pentru ca nu am dormit azi noapte si nu am facut nimic la examen, si pentru ca sunt intr-o pasa proasta, si sunt ganditoare, si ma enervez usor, si simt ca ma lasa rabdarea, si pentru ca mai am doua examene, si nu am decat 22 de ani, si pentru ca pot si nu sunt a quitter!

Nostalgia isn't what it used to be. (Peter de Vries)

Guilty pleasure no.2

2010-01-23T12:06:00.000-08:00

Oh, cum am putut sa uit atata vreme de una dintre cele mai dragi guilty pleasures of my entire life, Cupcakes, that is! Thanks Nica for reminding me! So, question: who loves cupcakes?
Si daca ar fi numai cupcakes, dar de asemenea imi plac mult si the american donuts. La un mooment dat in Galati erau vreo 3 magazinase unde se vindeau donuts. Cred ca era prin 2004-2005, Puteai cumpara o gogoasa americana pentru 1 leu, si era stuffed cu tot felul de chestii, una mai buna decat cealalta: ciocolata, vanilie, gemuri si dulceturi de toate felurile si toate aromele, nuci, cocos s.a.m.d. Nu-mi explic nici acum care a fost totui problema de au disparut toate in decurs de cateva luni. In locul chioscului meu preferat s-a deschis un magazin unde se vand covoare! Come on! Ma gandesc totusi ca nu era piata pregatita pentru asa ceva, desi cred ca nu putini am fost cei care au salivat intens la filmele politiste cu gabori flamanzi, care mancau in masina donuts si beau cafe late. That's all for now, pozele va rog!

Fara legatura cu starea mea de spirit, una dintre cele mai frumoase piese semnate Mike Skinner, The Streets - On the edge of a cliff. (Versuri aici)

The Streets - On the edge of a cliff
Asculta mai multe audio Muzica

The 9 types of crappy handshakes

2010-01-20T16:47:00.000-08:00

Daca tot mi-am terminat un proiect pentru scoala am zis ca merit sa ma relaxez inainte de culcare cu TheOatmeal.com. Si uite asa am dat peste The 9 types of crappy handshakes. Oh, daaa! Delcious! Cel mai tare dintre astia si cu care am avut de interactionat cel mai des este "the limp, dead fish". Si nu, nu-i amuzant ca the dead fish sa fie persoana care te intervieveaza pentru un job sau cine stie ce alta persoana la care ai avea ceva asteptari. Si, da.. n-oi fi eu grozava dar am dat peste inspe mii de recruteri care numai recruteri nu erau. Dar despre asta, maine.

Cu bullets, ca nu-i mult de povestit

2010-01-19T02:05:00.000-08:00

"Cineva sa ne aduca vara inapoi". Nu, serios! M-am cam saturat de frig, zapada si asa mai departe. De la mine nu o sa auziti niciodata "nu exista iarna fara zapada". Nu-mi plac sporturile de iarna, nu ma dau in vant dupa sarbatori, desi petrec perioada aia de la Craciun pana la Anul Nou in familie, si in niciun caz nu apreciez vremea rece. Sa se gaseasca alta modalitate de a omori microbii! So, Barcelona! E singura solutie :p
Dimineata asta este ciudata, m-am trezit cu un feeling de bine, nu ca s-ar fi intamplat ceva deosebit dar chiar m-am trezit binedispusa. Nici nu stiu care e piesa zilei de astazi. Ziua asta e cu totul iesita din comun. Nu gasesc o piesa care sa i se poriveasca. Totusi starea de bine se leaga de un vis ciudat. So, poate "Dreams in Digital" sa se potriveasca (mentionez ca stiu 3 piese mari si late de la Orgy care m-au prins prin liceu, asa ca nu stiu ce sa zic despre ei). Sau poate "I never knew you" - Cage

Uitandu-ma prin postarile mai vechi mi-am dat seama ca am avut de doua ori ca song of the day Gaylettes - Here comes that feeling (I really must like that song :))
Nu stiu daca a observat cineva webbandul (am aflat ca asa ii zice) din stanga sus, e protestul meu fata de cruzimea impotriva animalelor (Am aflat de aceasta campanie de aici). Pe marginea acestui lucru e mult de discutat, mai ales ca afisez acest mesaj pe blog si inca nu am reusit sa renunt la carne (work in progress..). Bineinteles, sunt multe aspecte care ar trebui puse in discutie cu aceasta ocazie, meat as food, blanuri, neglijenta fata de animale, animal cruelty si multe altele. Urmeaza..
Pe acelasi blog, mai sus mentionat, am gasit multe idei interesante, una singura in schimb nu a putut fi digerata si anume simpatia fata de Ingrid Newkirk (fondatoare PETA). Asa cum am mai recomandat si altor persoane (pentru ca eu nu sunt in stare sa scriu atat de bine pe subiectul asta si nici nu am reusit sa adun la fel de multe informatii), sustin cele scrise pe acest blog la categoria PETA.

Laughing is good!

2010-01-14T09:21:00.000-08:00

Imi plac prietenii mei, jur ca-mi plac. Am prieteni atat de amuzanti, ca (vorba lui baba) imi vine sa-mi rup un picior. Ce m-as face daca nu as avea prieteni amuzanti? Cum ar fi sa stau singura intr-o zi nasoala si sa nu faca unul misto de mine ca imi sta parul ca naiba (una mai exact)? Cum sa trec prin cea mai grava depresie a vietii mele fara ca unul dintre prietenii mei sa faca misto de mine cu un cinism iesit din comun? Cum sa fiu eu altfel cand parintii mei se numesc Ironica si Sarcastic? Unde am ajunge daca nu am avea umor intr-o Romanie care nu-ti ofera prea multe motive de a zambi in decursul unui an? Cum sa rezisti fara mini seria "cum am fost eu penala astazi" a prietenei mele C.? Imi place sa rad si rad si cand nu e momentul cateodata, asta e.. nu ma pot abtine. Sa ma iertati daca am ras de voi in vreun moment in care nu ar fi trebuit, gen impiedicat pe scari sau prins cate un deget pe la cate o usa (va stiti care sunteti). Serios, nu m-am putu abtine. Rad cateodata cu atata pofta incat de multe ori este molipsitor. Oh, inca imi amintesc cu placere de bancurile seci din liceu, cele care-mi provocau un ras isteric daca erau spuse la momentul potrivit. "Doi copii numarau o bila." Come on! How funny is that? Hilarious!!

Am apreciat de-a lungul anilor umorul lui Seinfeld, umorul lui Chandler (cu care m-am identificat o perioada), umorul lui Gabriel Iglesias, Dave Chapelle, Pablo Francisco, Weird Al Yankovic, Jon Lajoie with his Everyday Normal Guy I si Everyday Normal Guy II, umorul misogin a lui Jimmy Carr (another guilty pleasure - o sa scriu mai multe intr-un post separat), mini clipuri gen "manelist versus bustean" (daca nu stitit despre ce e vorba dati un search pe youtube), South Park, Family Guy, Neil Patrick Harris (Barney Stinson - How I met your mother pour les connaisseurs) video I, video II and there's more (cu alta ocazie). Enjoy!

Everybody lies!

2010-01-14T03:45:00.000-08:00

baba: EVERYBODY LIES
baba: poti sa spui persoana pe care am citat-o?
baba: daca nu stii o sa scazi in ochii mei
Ninja: houseeeeeeee
baba: atat
baba: deci stii cat de mult imi place mie personajul ala
baba: imi place atat de mult ca-mi vine sa-mi rup un picior
Ninja: :))
baba: sincer
baba: stii ce e si mai funny?
baba: ca probabil sunt niste americani care deja au facut-o
Ninja: :))

As vrea..

2010-01-13T15:03:00.001-08:00

sa nu fac 4 ore cu trenul pana acasa
sa nu mai stau in camin
sa am un job (work in progress..)
sa adorm inainte de 3 a.m.
sa nu mi se schimbe metabolismul (if so, toata pizza mancata in miezul noptii si anii de bere s-ar vedea pe undeva)
sa avem timp... mult timp..

.. si gata! (for now)

Song of the day - Linton Kwesi Johnson - More time (a se asculta cu atentie versurile!)

Missfit

2010-01-11T02:18:00.000-08:00

Horrorpops - Missfit

Nothing nothing I say is adequate,
According to you I'm a Missfit,
What made you my judging juror?
So I, I don't care for the common trend,
Why is that something I have to defend?
Who made you my judging juror?
(Full lyrics here)

Si-atat.

Post nervos

2010-01-10T03:04:00.000-08:00

Cred ca deja se stie cat de mult imi place muzica si cat de open-minded sunt cand e vorba de a accepta diverse stiluri, drept urmare ascult tot ce suna bine de la reggae la hardcore. Totusi, un lucru e sigur: nu o sa inteleg niciodata cu ce se mananca death-ul. Si ca sa explic.. nu e prima data cand merg la un concert si platesc intrare pentru cinci trupe cand de fapt ma intereseaza doar una. Si nu sunt nici persoana care ar sta sa asculte si celelalte trupe doar pentru ca a platit intrarea si afara e frig.. si mai e pana la 11 cand pleaca ultimul metrou. Nu, daca nu-mi place plec. Dar ce te faci cand trupa pe care vrei tu sa o asculti canta a 3-a, si esti nevoit sa mai suporti doua inainte? In mod normal as raspunde "stai de vorba cu prietenii", dar cand prietenii vor sa vada si trupele din deschidere? Ei atunci incerci si tu sa intelegi de ce lumea ar asculta death. Si uite asa ma trezesc pe undeva prin spatele salii, cu o bere in mana si cu sange in timpane ascultand un individ care guiţa de mama focului. Vorba lui Doru, parca era Ignatul. "Duuuude, esti oK?" As Jerry Springer would say "Here's a knife, do somthing with the knife!!". In fine, incepusem sa ma obisnuiesc cu senzatia de timpane sparte, ba chiar mai mult in naivitatea mea credeam ca mai rau nu se poate. WRONG! S-au gandit ei ca ar fi cool sa faca o piesa cu titlul "No way gay!" Dude, are you fuckin' kidding me? Băeţi' erau asa de nervosi, cu dedicatii, cu mesaje inainte de piesa "pentru ca nu ne plac gayii, dar oricum.. cine-i place?" cu versuri gen "I'm not a fucking wanker" si bla bla.
Si pentru ca nu sunt singura de parere ca death-ul e dubios, las pe cineva mai amuzant decat mine sa se ia de ei.

Am reusit totusi sa incep sa ma bucur de concert la a 3-a trupa, pe care de altfel vroiam sa o ascult de ceva vreme. Cred ca a trecut un an sau mai bine de cand i-am ascultat ultima data. Este voba de Pavilionul32, din Timisoara, o trupa care de 5 ani transmite mesaje de pace, non-violenta si anti-discriminare pe ritmuri de fast hardcore/punk. Multumim ca inca va tineti de treaba si ne dati ocazia from time to time sa strigam "SO-LI-DA-RI-TA-TE!". Mesaj, consecventa, atitudine!

Dupa Pavilionul32, au mai urmat doua trupe, pe ultima nu am apucat sa o vad, dar penultima pot spune ca a fost o surpriza (desi canta death). Mult mai putine guiţături si mult mai multa atitudine decat trupele din deschidere. E vorba de Spirtuat Ravishment, o trupa de extrem death metal?! din Oradea.

KOOL KAT (very KOOL KAT)

2010-01-09T04:18:00.000-08:00

Am inceput cu haine, apoi bloguri cu muzica faina, apoi au urmat site-urile funny si astazi am ajuns din nou la haine. Astfel am onoarea sa va prezint astazi Kool Cat, un magazin de haine ce apartine unui prieten (care credeti-ma a muncit mult sa-si vada visul implinit). Magazinul este deschis in Timisoara, o sa gasiti adresa pe blog/site, dar se pot comanda hainele si pe net. Ce fel de haine? Well, "rock'n'roll, streetwear, punk-rock, rockabilly, psychobilly, hardcore, military clothes, boots, accesories". Eu am vazut o parte din haine, sunt foarte misto, dar va las pe voi sa va convingeti singuri. Aici e site-ul Kool Kat, iar aici blogul. Check it out often, site-ul este inca in lucru dar blogul se updateaza des. Enjoy!

Funny stuff on the net

2010-01-08T03:17:00.000-08:00

De cand am aflat ce-i internetul mereu sunt in cautare de chestii funny. Intr-adevar youtube-ul nu este inca fumat, mai poti gasi chestii interesante si astazi, dar in ultima vreme m-am axat mai mult pe umor gen reddit (bineinteles, pe reddit nu gasesti doar chestii funny, e foarte complex, check it out!). Pentru cei care nu stiu, reddit functioneaza ca o mare baza de date a celor mai interesante link-uri din lume. Poti posta acolo tot ceea ce gasesti si ai vrea sa mai vada si altii. Linkurile sunt impartite pe categorii ca: funny, pics, politics, wtf, gaming, science, geek, music si asa mai departe. De la reddit am ajuns la TheOatmeal, care m-a cucerit definitiv. Recomand cu caldura 10 words you need to stop misspelling. M-am amuzat copios. In fine, e la un click distanta asa ca see for yourself.

P.S. Mi-am atasat si ipod-ul pe pagina :) o sa mai adaug cate o piesa pe masura ce-mi amintesc. Oricum, nu va tine loc de song of the day. Speaking of that, pentru astazi am ales o piesa arhicunoscuta care a facut senzatie atat in Rocky acum milioane de ani in urma cat si in Supernatural (acum cateva luni, poate un an, nu mai stiu exact prin ce sezon). Deci Eye of the tiger deja nu mai are farmec daca nu e insotita de acest clip. Enjoy!

Dean Jensen Ackles Eye of the Tiger Supernatural
Vezi mai multe video din Film

Women of the ghetto

2010-01-07T01:09:00.000-08:00

Desi am link catre acest blog undeva in dreapta, nu stiu cate lume l-a observat si oricum nu stiu cat de interesant e fara o prezentare. Well, urmeaza. L-am gasit intamplator, cand cautam ceva 2-Tone autentic pentru party-ul din decembrie. Deci, hoinarind din blog in blog am ajuns si la Women of the ghetto. Sincer, stiam cateva nume si cateva piese de pe niste compilatii pe care le-am downloadat la fel de intamplator dar nu m-am gandit vreodata sa downloadez un album intreg, except this time. So, numele pe care le-am gasit acolo au fost: Doreen Shaffer, Dawn Penn, Barbara Jones, The Webber Sisters, Metro Style, Millie Small, Alton & Hortense Ellis, The Gaylettes and many others. Ritmurile pe care se manifesta aceste women of the ghetto mie imi sunt foarte dragi, fiind vorba de reggae, rocksteady, funk, soul, r'n'b s altele. Vreau sa spun ca Doreen Shaffer era una dintre favorite inainte de acest blog, Dawn Penn in schimb m-a cucerit definitiv in ultimele zile. Deci, ce puteti gasi pe acest blog: love songs, funny songs, di tati.

Dawn Penn - Why did you lie

2010-01-06T02:49:00.000-08:00

Guilty pleasure no.1

2010-01-06T00:14:00.000-08:00

Se pare ca e mult mai bine sa dorm sapte ore decat doisprezece. Adica, am observat ca dupa doar sase, sapte ore de somn nu ma trezesc cu capul patrat si reusesc sa mi-l strecor pe usa cand ma duc la baie. Much, much better! Asa ca fiind cam dimineata, job n-am, lume cu care sa-mi impart primele ganduri nu am in jurul meu, m-am decis sa o vizitez pe Doamna X, sa-i ofer intarziatul cadoul de Craciun care consta intr-o cutie de bomboane de ciocolata (Made in Italy). In mod normal, as fi dus orice alt cadou, dar astazi cand m-am uitat in punga si am revazut cutia aia cu zeci de ciocolatele frumos ambalate, shiny si unele in forma de inimioara, glicemia mea a luat-o razna, m-a luat cu lesin si am auzit deodata vocea salvatoarea din mintea mea: "Eaaaaaat meeeee!" da, stiu.. suna mai bine "taste me!" sau ceva de genu'. Si atunci, fiind a near death experience, trebuia sa fac tot posibilul (you know what I mean :p) sa imi revin cumva. Si cum altfel sa reinvii din morti daca nu cu o ciocolata in forma de inimioara invelita intr-un staniol rosu si shiny. Cum altfel? Sa, I unwrapped it and ate it slooooowly.. enjoying every single bite.

Over and out, am o cutie de ciocolata de terminat.

Enjoy the photos! :)

Pacat..

2010-01-05T03:26:00.000-08:00

Una buna, una rea. Dupa cateva zile faine, in care chiar credeam ca nimic nu ma poate scoate din starea mea de bine, uite ca aflu ca mi-a murit o persoana destul de draga, mai exact un fost profesor din anul III. Domnul Georgescu preda o materie care sincer, mie mi se parea imposibil de inteles, analiza economico-financiara. :) De la inceput am stiut ca nu o sa se prinda de mine (am iubit partea de comunicare din facultate, dar atat.. comunicare, restul nu prea.) Cu toate acestea am mers saptamanal la cursurile si seminariile acestui profesor, plus consultatii si ore suplimentare pe care le faceam. In saptamana impara aveam doar curs, iar in saptamana para seminar, apoi curs. Well, 3 dintre noi eram acolo in fiecare saptamana la aceeasi ora. Se stia, inainte de seminar stateam la o tigara, ca sa nu fim distrasi in timpul orei :) timp in care povesteam diverse chestii (economice sau nu). Si uite asa, s-a dus semestru, aveam de predat un proiect la aceasta materie, colegul meu cu care trebuia sa-l concep nu ma ajutase prea mult, iar Dl. Georgescu mi-a dat proiectul drept exemplu negativ, moment in care am simtit ca m-a lovit cu lopata in moalele capului. Recunosc, mi-a dat sansa de a-mi reface proiectul. Huh! Am trecut cu bine si de asta. Am uitat sa mentionez ca ne stia pe toti (2 serii) dupa nume, chiar de la primele cursuri, si ca orice profesor avea si el preferatii lui, in principiu vorbaretii si cei mai dezghetati din fire. oK, ne stia pe toti, noi il stiam pe dumnealui, dar de miscat in banca nu prea miscam. Impunea si cerea respect la randu-i. Si uite asa a venit si ziua examenului. Dupa o noapte agitata, in care chiar nu reuseam sa mai prind ceva, m-am dus la scoala cu ochii mov de somn si m-am asezat, evident, langa A. si G. Pe A. a mutat-o pe undeva prin spate, pe mine cu un loc mai la dreapta. G. a ramas pe loc, deci eram cam izolata, si chiar ma bazam pe ajutorul lor la examenul asta. Cam trist, totusi Georgescu zambeste :) Examenul in sine a fost cumplit. Eram constienta ca daca nu-l iau din prima, nu-l mai iau in veci si eram anul 3, aveam o licenta de dat. Ce a fost in mintea mea in cele 2 ore de examen e greu de explicat. Am incercat sa rezolv grilele, apoi sa ma apuc de problema, pe care de altfel nici nu stiam sa o incep. In fine, expira timpul, scrisesem ceva pe acolo, trebuia chiar sa am noroc sa trec. Recunosc, nu mi-a fost atat de frica la niciun examen vreodata. Cand sa ies din sala, Dom' Profesor in tocul usii: "Ei, ce-ai facut? Il iei?" La care Ana, cu o fata spasita: "Nu cred ca mai depinde de mine" si mai sa dau in bocet. M-a batut pe umar si a zis "Vedem!". Cand s-au afisat rezultatele.. surpriza: Luasem! Nu mai stiu daca 5 sau 6, sau daca s-a facut media cu seminarul (acum imi dau seama ca nu-mi amintesc deloc ce nota am luat), oricum nu mai conteaza. Dupa ce am terminat semestrul ne-am tot tinut sa mergem sa-i multumim si efectiv sa-l vedem, sa-l scoatem la o cafea sa mai stam de vorba, chestie pe care nu o puteam face cata vreme i-am fost studenti, pentru ca s-ar fi interpretat poate gresit. Dar acum puteam sa o facem si am tot amanat.. si am amanat, pana s-a facut prea tarziu. Pe 25 decembrie Dl. Prof. Univ. Dr. Nicolae Georgescu a decedat. Abia astazi am aflat si sincer, regret mai mare ca acesta nu am avut in ultima perioada. Atat de mult mi-am dorit sa bem cafeaua aia impreuna si sa povestim si dintr-o prostie si delasare nu am mai apucat.
Odihneasca-se in pace!
Desi initial am vrut sa postez Kansas - Dust in the wind ca song of the day, voi alege alta piesa tot de la Kansas care mi se pare mai faina decat DITW.

"Carry on my wayward son
There'll be peace when you are done
Lay you're weary head to rest
Don't you cry no more"

Suck a cock!

2010-01-03T16:06:00.000-08:00

I just remembered a funny video. Enjoy! :)

Mai Grinch ca ieri

2009-12-28T08:46:00.000-08:00

A nins, apoi a plouat, Craciunul e gata. Totusi mi-au trebuit aproape 23 de ani sa aflu cum mai sarbatoreste lumea astfel de evenimente. Simplu! Trag prafuri pe nas in baile fetelor in cluburi. Cum sa nu iubesti sarbatorile?

Cu drag,
A voastra (plecata-de-ceva-ani-din-infectul-oras), Ana.

Beat this, Chuck Norris!

2009-12-25T09:37:00.000-08:00

Cam cati ani ai vrea sa traiesti? Ai vrea sa traiesti 100 de ani? daca raspunsul tau e "da", vine si intrebarea mea: "Esti sigur?". Strabunicul meu a implinit anul acesta, in noiembrie 101 ani. I'm not bullshitting you! E pă bune! S-a nascut pe undeva prin Vrancea si cam pe acolo si-a trait viata. Astazi, la o discutie cu tata si inca un prieten de familie, am incercat sa trecem in revista evenimentele la care a luat parte bunicu' de cand s-a nascut. O sa mentionez cateva dintre ele (le-as mentiona pe toate dar imi e ca oricat de mult m-as straduit tot o sa omit ceva.) Deci fara a avea pretentia exhaustivitatii, o sa incerc sa fac o lista. Deci, bunicu' s-a nascut in 1908, pe 2 noiembrie. Avem:

Traian Vuia proiectează şi construieşte avionul de concepţie proprie "Vuia nr. 3". (1908)
8 decembrie: Atentat asupra primului ministru al României, Ion I. C. Bratianu (1909)
17 iunie: Aurel Vlaicu efectuează pe aerodromul Cotroceni o premieră cu aeroplanul său de proiecţie şi construcţie proprie, în urma căruia aparatul s-a ridicat la 4 m înălţime, parcurgând o distanţă de aproximativ 50 m. (1910)
27 iunie/10 iulie: România declară război Bulgariei, intrând astfel în cel de-al doilea război balcanic. (1913)
Henri Coandă inventează tunul fără recul, destinat a fi folosit pe avioane. (1914)
21 iulie: Consiliul de Coroană, întrunit la Sinaia, a proclamat neutralitatea României în Primul Război Mondial. (1914)
24 ianuarie: Se serbează pentru prima oară, la Bucureşti, Unirea Principatelor Române. (1916)
4/17 august: Se semnează la Bucureşti Tratatul de alianţă între România, de o parte, şi Franţa, Marea Britanie, Rusia şi Italia, pe de altă parte.
14/27 august: România declară război Austro-Ungariei.
15/28 august: După doi ani de neutralitate (1914-1916) România intră în primul război mondial alături de Antanta, pentru eliberarea Ardealului.
14 aprilie: este adoptat calendarul gregorian. 1 aprilie stil vechi devine astfel 14 aprilie stil nou. (1919)
15 octombrie: Regele Ferdinand I Întregitorul şi Regina Maria sunt încoronaţi în Catedrala din Alba Iulia ca suverani ai României Mari. (1922)
8 iunie: Carol II depune jurământul în faţa Parlamentului. (1930)
29 decembrie: primul ministru Ion Gheorghe Duca este asasinat de legionari (Nicadorii) în gara din Sinaia. (1933)
14 septembrie: România devine stat naţional legionar. (1939)
9 mai: Intră în vigoare Legea electorală din 1939. Aveau drept de vot numai ştiutorii de carte, femeile primeau drept de vot pentru prima dată în istoria României. (1939)
28 iunie: În urma ultimatumului dat de către URSS, România cedează acestora Basarabia şi Bucovina de Nord. (1940)
8 august: Începe bătălia de la Odessa. Trupele româneşti vor angaja în luptă până la finalul operaţiunilor un efectiv total de 340.000 militari.
21 august: Generalul Ion Antonescu este ridicat în grad, devenind astfel cel de-al treilea mareşal din istoria României. (1941) (etc., etc.) (sursa) Din '25 incoa' au mai prins si altii :P

....

Si acestea sunt doar cateva dintre evenimentele care s-au petrecut de cand s-a nascut.

Deci, pe scurt: - 2 razboaie, 3 regi, schimbari de regim si altele. :)

GG bunicu'! Sa mai mentionez ca inca mai pescuieste in balta din spatele casei si ca e la curent cu toate evenimentele ce sunt difuzate la radio? :)

...

2009-12-24T01:30:00.000-08:00

"Walk my shoes, just to see

What it's like, to be me

I'll be you, let's trade shoes

Just to see what It'd be like to

Feel your pain, you feel mine

Go inside each other's mind

Just to see what we find

Look at shit through each other's eyes"

Fucked up kids

2009-12-23T13:10:00.000-08:00

Anul asta mi s-a parut atat de agitat si plin de evenimente nedorite incat acum nu ma pot bucura de sarbatori. Ma simt ca un little Grinch, sunt cu fundul in sus, rautacioasa, mai mofturoasa decat deobicei, ma deranjeaza orice, mi-am pierdut rabdarea si nu, nu-mi spuneti ca e PMS. Pur si simplu nu m-a cuprins spiritul sarbatorilor desi sunt acasa, in familie, ca in fiecare an in aceasta perioada. Mi-a mai descretit fruntea nepotu-meu, ca ne-a umplut casa (de fulgi, a rupt o perna) cu energia lui (are 3 ani, e normal sa nu aiba prea multe griji). Am terminat acum de impachetat cadourile, si de umplut sacul, maine un prieten de familie se va deghiza in Mos Craciun. Costumul, trebuie sa recunosc, e un pic cam lame. Nicolas nu e prost si daca vede barba aia din vata :)) tare imi e ca o sa ne facem de cacao. In fine, o sa scriu despre asta maine.

Da. Deci vorbeam despre sarbatori. Sarbatorile pe care de altfel nu le simt ca fiind aici. Si asta e parerea generala din cate am observat. Nu prea e cuprinsa lumea de treaba asta cu "hai sa impodobim bradul", "sa facem sarmale". Adica pana si mama zicea aseara sa facem comanda de o pizza, ceea ce clar nu se intampla anul trecut. :)

In fine, nu stiu ce a iesit din postul asta si daca s-a inteles ceva, cu un ochi eram aici cu unul pe messenger, mai povesteam cu un prieten. Oricum, ati prins ideea.

"Libertate!"

2009-12-21T09:44:00.000-08:00

De multe ori avem impresia ca nu o sa trecem niciodata peste un esec, o dezamagire, un moment crucial din viata noastra si uite ca totusi trecem si mai si dam uitarii pe deasupra, bineinteles intr-o oarecare masura, depinzand de gravitatea faptului/evenimentului. Am avut si eu multe momente nasoale in viata desi nu am decat 22 de ani si am trecut peste ele desi nu m-as fi gandit ca acest fapt e cu putinta in momentul intamplarii. Evident, mereu ai langa tine acei prieteni care-ti tot repeta ca totul va fi bine mai devreme sau mai tarziu sau ca totul se intampla cu un motiv dar iti vine greu sa crezi asta cand tu esti la pamant si nu prea vezi acea cale de iesire. Si cum e vremea povestilor si ziua de azi insasi e o zi aparte, 21 decembrie, am stat cu tata la o cana de vin fiert si mi-a povestit ce facea el acum 20 de ani pe vremea asta. Era acasa, daca va intrebati, se pregatea sa plece la Bucuresti. Nu va asteptati sa va spun ca era la Inter la baricada, tata a ajuns mai tarziu acolo, adica pe 23. Isi aduce aminte cam tot ce s-a intamplat acolo, mai putin unele nume pe care nu le-a notat deoarece nu credea ca le va putea uita dupa toate cele prin care au trecut impreuna. De pe 23 pana pe 31 decembrie tata era la Bucuresti, strigand "Libertate!" la Universitate, pazind Pasajul Universitatii si controland oamenii care intrau si ieseau de la metrou, datorita unei isterii generale, insotite de o paranoia, zic eu justificata, ca anumite forte teroriste s-ar afla prin zona si ar putea atenta la siguranta oamenilor. Dintre toti cei care au fost acolo si cu care si-a petrecut cele cateva zile geroase si cumplite de decembrie isi aminteste in mod special de o fata din Bucuresti, pe nume Raluca, in varsta de maxim 25 de ani si care dupa vorbele lui "era ca argintul viu". She kept them together. Cu regret imi spune ca nu-si mai aminteste numele de familie al fetei dar i-ar fi placut sa o revada sau sa ii revada pe cei care au fost acolo. Totusi, a uitat.. Nu a uitat in sine evenimentul si teroarea.. astazi l-am surprins urmarind imaginile de la TV, imaginile in care unii tineri inca strigau: "Libertate!" si "Nu plecam!" in conditiile in care prietenii lor erau morti la un metru distanta de ei si ii curgeau lacrimile. Mi-a spus cu regret ca ei au crezut cu totii in ceea ce faceau si credeau ca fac un lucru bun fiind acolo. Ca au fost folositi, a aflat mai tarziu..

Let it snow, let it snow!

2009-12-19T12:57:00.000-08:00

Nu am pretentii de mare fotograf, sper ca se intelege totusi cat de mare e zapada.

Zapezile de alta data

2009-12-19T10:37:00.000-08:00

Ultima data postasem un afis in care invitam pe toata lumea la dans in Whatever pe ritmuri de 2-Tone si nu numai. Ei bine, tin sa mentionez ca a fost una dintre cele mai reusite daca nu chiar cea mai tare petrecere pe care am organizat-o, evident nu singura, ci cu ajutorul catorva prieteni. Le multumesc pe aceasta cale, se stiu ei care sunt. S-a dansat, s-a strigat "Oi! Oi!" :P, a curs berea rece, deci daca trag linie la sfarsit nu da cu virgula. Mai facem!

Insa cu una buna vine si una rea, a doua zi dimineata avand tren spre Galati si cred ca stim cu totii in ce situatie e Galatiul acum de cand cu zapezile astea. O sa pun si vreo 2 poze, orientativ. In fine, sa povestesc aventura cu trenul. Am ajuns la gara la ora 9 in conditiile in care trenul pleca la 9.10. Tragic, am alergat cu geamantanul dupa mine, era sa alunec de vreo doua ori, am scapat totusi cu bine. Am ajuns la tabela, nu era anuntata linia. Mentionez ca imi cumparasem bilet cu o zi inainte, prevazatoare cum sunt. Ei, si de aici porneste aventura. Am asteptat sa se afiseze linia timp de 30 de minute, timp in care imi intrase zapada in gura chit ca eram in interiorul garii, foarte cool, n-am ce zice. Pariu ca asa se intampla si in Viena, Paris si alte capitale europene. In sfarsit s-a afisat si linia, fuga pe peron, in viteza am urcat in tren, mi-am ocupat locul si am asteptat cuminte sa plecam. Am plecat pe la 10.10, am mers fara intrerupere pana la Urziceni unde cineva de sus si-a dat seama ca am mers totusi prea mult si mai bine mai facem o pauza de o ora. Si uite asa am mai sezut o ora in Urziceni, moment in care m-am suparat, mi-am scos cartea din geanta, mi-am bagat in urechi castile din dotare si m-am apucat de citit. Nu puteam gasi o carte mai potrivita care sa-mi distraga gandurile negre din zapada alba decat "Elevul Dima dintr-a saptea", carte pe care de altfel ma chinui sa o obtin de multa vreme. Thanks, Cata! Si uite asa a trecut timpul destul de repede pana acasa, desi am ajuns in Galati pe la 16.30 :) Adica, in mod normal m-as fi crizat rau dar acum nu stiu, a fost un pic altfel. Zapada peste tot, eu imbracata gros (deci ma simteam ok), nici urma de caldura in tren, which sucks dar prea eram captivata de carte ca sa incep sa urlu la nas pentru chestia asta. In fine, drum de 250 km parcurs in aproximativ 6 ore. Nu-i rau! Un record chiar si pentru mine. Atat despre drum, acum iar vine una buna.

M-a asteptat mama la gara, ninsa si cu nasul rosu. Am reusit in sfarsit sa ne urcam intr-un autobuz, am ajuns acasa si s-a facut sarbatoare instant. :) Uai, deci ai mei se bucura cand vin eu acasa mai tare decat ma bucuram eu cand gaseam cadourile sub brad dimineata. Si da, imi salta inima de bucurie cand ii vad asa de fericiti. De asta incerc sa ajung si mai des pe acasa, fata de acum 3-4 ani cand ajungeam in Galati odata la cateva luni si stateam un weekend. Acum, ajung cam la 3 saptamani, ceea ce e mult mai ok. Galatiul l-am gasit asa cum l-am lasat doar ca era acoperit tot de zapada. Nu am mai vazut atata zapada de cand eram mica. Azi dimineata am fost programata pentru o consultatie la cardiologie si recunosc, desi era 7 cand am plecat de acasa nu am putut iesi fara aparatul foto. Incredibil, cata zapada poate fi peste tot.

Ziua de azi am petrecut-o in familie, stand la povesti cu cana de vin fiert in mana. Pretty cool! cam pe maine, poimaine cel tarziu, depinde de trafic, o sa-mi ajunga si nepotelul acasa din Italia. He's 3 and he's kicking ass. O sa ne umple casa si corazonul :)

2-Tone@30

2009-12-15T03:51:00.001-08:00

A trecut ceva vreme de la ultimul party la care am skankat si am dansat pana in zori. Ce alta ocazie ar fi mai buna decat aniversarea a 30 de ani de 2-tone pentru a ne dezmorti picioarele? None, va zic eu. Deci, ne-am pastrat special energia pentru acest moment. Eventul va avea loc joi, 17.12 in Whatever Club (ex-London, intre Cismigiu si fostul magazin Steaua), incepand cu ora 20.00. Veti avea ocazia de a asculta atat sound of 2-tone cat si coveruri sau piese reggae de exceptie. We also have a dress code :) Rude, very ruuuude! So, SUIT UP! si ne vedem in .. Whatever.

Afisul provizoriu (pana il avem pe cel care contine toate detaliile)

Later edit: Intrarea va fi libera.

Song of the day (sa fim in ton cu evenimentul): The Specials feat. Rico Rodriguez - A message to you Rudy

Urmatorul pas

2009-12-14T16:08:00.000-08:00

Astazi am fost din nou la facultate, de fapt judecand dupa ora tarzie din noapte, as putea spune ca ieri am fost pentru a vedea daca reusesc in sfarsit sa-mi recuperez banii si din nou m-am intors cu mana-n buzunar. Dl Prorector lipsea din nou in timpul programului cand ar fi trebuit sa aiba audiente cu studentii. Si asa e lung al naibii (Luni de la 12 la 14), mai sari si peste el. Secretara mi-a sugerat la las hartiile acolo si sa revin maine/azi dupa ora 9. Voi merge in jur de ora 10 sa vedem daca si-a gasit cineva timp sa-mi semneze si mie hartia aia. Urmeaza Dep. Financiar si apoi Dumnezeu cu mila, cand m-or programa sa imi ridic banii.

P.S. Am updatat lista de linkuri adaugand cateva bloguri de pe care se pot downloada albume reggae/ska/rocksteady/calypso cate ceva oi! and some billy's.

Song of the day: Justin Hinds & The Dominos - Natty take over

The Pogues

2009-12-12T01:12:00.000-08:00

Mereu ma plang ca nu am unde iesi in Bucuresti si ca nu exista prea multe optiuni pentru cei care asculta altfel de muzica, insa aseara m-am simtit chiar bine intr-un loc pe care il uitasem undeva in fundul creierului. Obisnuiam sa merg foarte des in Control, mai ales in perioada cand mai organizam si cate un party ska si era chiar fun. Apoi o perioada am lasat-o mai moale si am mai ajuns pe acolo doar vinerea sau cine stie cum sambata. Expiratul prima deoarece majoritatea prietenilor mei mergeau acolo si mai putini in Control. Ei, dupa aseara nu cred ca o sa mai calc curand in alta parte. M-am simtit super in Control, pentru prima data dupa mult timp. Desi primeaza muzica indie, Dj-ul a scapat la cerere si ceva de la The Specials, si un pic de Pogues, si putin Madness. Unde in alta parte mai asculti asa ceva in Bucuresti in afara unei petreceri organizate?

Si.. speaking of The Pogues. Cum am inceput sa-i ascult.. Recunosc, stiam cateva piese de acum cativa ani, nu mai stiu in ce context le primisem de la cineva, dar nu mi-au placut atat de mult incat sa-mi ramana in memorie. Stiam asa, cateva versuri si mai fredonam daca auzeam vreo piesa pe undeva. Ei, si apoi a aparut un film siropos "P.S. I love you" (care mi-a placut foarte mult) avand ca soundtrack cateva piese de la The Pogues, printre care Fairytale of New York si Love you till the end care unge corazonul aproape oricarei fete. Bine, recomandarea mea ar fi ca nimeni care e predispus spre stoarcerea ochilor pe muzica sa asculte vreuna dintre piesele lor; chiar si piesele foarte ritmate si care te ridica de pe scaun au niste versuri infiorator de triste daca stai si le asculti cu atentie. Sunt "inventatorii" celtic punk-ului si au parte, inca, de unul dintre cei mai buni vocali din istorie si de una dintre cele mai bune voci ever. This is Shane MacGowan. O sa enumar doar cateva dintre piesele mele preferate si piese bune pentru a va face o impresie in legatura cu acesti oameni care fac o muzica extraordinara.
Nu neaparat in aceasta ordine, oricum nu ma pot hotari care piesa imi place mai mult in afara de cea care e clar pe locul I.

-Anniversary
-Fairytale of New York
-A pair of brown eyes
-Living in a world without her
-Love you till the end
-Sally Maclennane
-Dirty old town
-The Ghost of a smile
-A rainy night in Soho
-Tuesday Morning
-My baby's gone
-Once upon a time
-Sitting on the top of the world

Enjoy!

Beware of the devil

2009-12-11T04:25:00.000-08:00

Speaking 'bout temptations .. Suzanne beware of the devil, don't let him spoil your heart :)

Ladies and Gents, here comes Dandy Livingstone.

Ordine si disciplina

2009-12-10T07:47:00.000-08:00

Recunosc cu mana pe inima ca am avut pana acum 2 minute cel mai dezorganizat calculator din istorie. Zece mii de foldere si folderase in care muzica, pozele si clipurile imparteau spatiul frateste. Oribl! Nu gaseam niciodata nimic, ma enervam si mereu ziceam ca o sa il organizez odata si-odata si pana ieri nu am reusit sa ma apuc. Duc o munca sisifica de ieri de la ora 9 pm cu pauza doar intre 5.30 am si 11.30. Vad deja avioane de la stat atata cu ochii in calculator dar asa-mi place ca acume ordine.. :) Mentionez ca nu am terminat, mai am de sortat cateva foldere, deci inca vreo 3 ore, sper eu, si apoi o sa zbarnaie.
Nu am mai postat niciun clip zilele astea si am gasit o piesa frumoasa pe care nu o mai ascultasem de multa vreme. Va las cu The Gaylettes - Here comes that feeling.

Fuga dupa bani

2009-12-09T17:06:00.000-08:00

Ma simt datoare sa povestesc in ce stadiu sunt cu recuperatul banilor. Am fost la Departamentul juridic, unde surprinzator am terminat destul de repede. Ok, semnatura luata si de aici, urmeaza Dl Prorector, Dep. Financiar si gataaaa. Ei, s-o crezi tu. Pana sa ajung la biroul prorectorului primesc un telefon de la acea doamna secretara de la Departamentul Social ca sa imi spuna ceva extraordinar. Cam asa a decurs conversatia:

Ea: De ce nu v-ati intors ieri ca sa va anexez aprobarea Senatului Studentesc?
Eu: Sa ma intorc de unde?
Ea: Dupa ce v-am spus sa va duceti la Domnul Director dupa aprobare, v-am spus sa va intoarceti.
Eu: Nu, nu mi-ati spus. Imi amintesc cand v-am spus "La revedere! (hopefully not)" si mi-ati raspuns la fel si am plecat.
Ea: Ba nu, v-am spus sa va intoarceti!

urmeaza exagerare, as fi spus ca e pe bune dar David era martor si nu am cum sa mint :p

Eu: -Auzi Cucoana!!

Incheiem exagerarea

Tot eu: Cred ca mi-as fi adus aminte daca imi spuneati sa ma intorc, avand in vedere ca deja am stat pe drumuri cateva zile bune pentru banii astia!
Ea: Nu e adevarat, sa te intorci.
Eu: Da, bine!

Am zis totusi ca n-oi fi nebuna sa plec daca tot eram in fata biroului prorectorului. Bat la usa, nimic. Dau sa intru nimic. Iau toporul, sparg usa.. nimic! (Da, bine :P). Program doar Luni de la 12.00 la 13.00 - Audienta cu studentii. Secretara nema. Am aflat ulterior ca avea un deces in familie. "Reveniti luni!" rasuna dintr-un alt birou. Super! Era prea frumos sa termin azi. Urmeaza sa merg din nou la Departamentul Social sa-mi ataseze acea anexa, dupa care God knows what!

Nu te supara, frate!

2009-12-08T06:26:00.000-08:00

Gata, ca am tot scris despre oamenii astia aka politicieni. It's time to move on.. or back.
Spuneam eu ca am de recuperat niste bani de la prestigioasa institutie in cadrul careia studiez. Well, am o semnatura de la secretara, una de la Directorul Departamentului Social si urmeaza Departamentul Juridic, Dl Prorector, Departamentul Financiar si apoi asteptam sa vedem cand oare voi fi programata sa merg sa ridic banii de la o caserie, unde sigur imi va lipsi ceva si voi fi nevoita sa mai iau 10 semnaturi si sa revin in 2 zile.

.. and I say Romania is my countryyyy.

Altu'mai bun

2009-12-08T06:14:00.000-08:00

Q: Ce au facut romanii in timpului mandatului lui Geoana?
A: Au dormit.

Hihihi si hahaha

2009-12-07T04:41:00.000-08:00

Cum mi-am petrecut noaptea, nu dintre ani ci dintre alegeri si rezultat. Simplu, pe B1TV pana la ora X, dupa care pe Facebook si Twitter (mai nou am si de asta). M-am enervat, m-am amuzat si am adormit. Din seria poante pe seama lui Geoana aflate astazi:

Joke no. 1 - Culmea somnului: Sa te culci presedinte si sa te trezesti prostanac.
Joke no. 2 - Esti pro-basescu sau pro-stanacu? (A. Gheorghe)
Joke no. 3 - Q: Cine-i in spatele lui Basescu? A: Geoana, cu cateva procente. (Hai ca stiu ca toti va asteptati sa spun Popoviciu.. :))

Publicitate :)

2009-12-06T06:15:00.000-08:00

Daca vreti hainute sau accesorii de calitate la un pret foarte mic va recomand blogul dragei mele prietene Deep Green. Adresa aici. De astazi sunt mandra posesoare a unei gentute albe superbe :) See for yourself.

D'ale carnavalului

2009-12-05T13:40:00.000-08:00

Hoinarind din blog in blog am ajuns aici si mi-am adus aminte ca m-a intrebat cineva ieri daca nu vreau sa-l votez pe Geoana pentru 30 RON. Recunosc, nu am stiut cum sa reactionez, sa rad, sa plang, sa ma enervez rau, pana la urma am trecut cu vederea. Sincer, putin imi pasa cu cine votati atata timp cat votul vostru e doar al vostru.

Poarta rochie! Men love it!

2009-12-05T03:47:00.000-08:00

Vroiam sa intru direct in subiect dar el incepea ceva de genu' "Cu un ochi la TV.." si m-am gandit ca e destul de important pentru mine sa scriu aici si sa citesc peste ceva ani de ce mi se facuse dor de TV. Mentionez ca nu am mai avut unul in dotare de prin 2005. Sunt o persoana care uraste TV-ul din maduva oaselor si, recunosc, acest fapt se datoreaza in mare parte emisiunilor de divertisment care sunt din ce in ce mai lame (da, stiu ca formatul emisiunii e de import, dar totusi!) si a stirilor de la ora.. STAI! Daca inainte spuneam ca stirile de la ora 5 ma scot din minti, acum toate reusesc sa-mi transmita acelasi sentimente: scarba fata de evenimente si astfel ajung sa ii urasc si pe cei pe care nu-i cunosc datorita actelor de violenta salbatica la care ii supun pe altii si mila fata de cei care trebuie intr-adevar sa le prezinte. Sunt convinsa ca nu asta era visul lor cand au sustinut admiterea la jurnalism. In fine, destula compasiune pentru cei care-mi strica ziua, in plus.. inca ma bucur de libertatea de a nu fi fortata sa ma uit la TV. Pana cand acest lux.. nu se stie.

De ce ma bucur totusi ca am televizor? Pentru ca astfel imi pot urmari emisiunile close to my heart in voie, emisiuni de care sincer imi era dor. Nu mai avusesem de mult timp palpitatii urmarind cu sufletul la gura daca pisica sau catelul salvat dintr-o canalizare sau pe care neglijenta stapanilor l-a adus intr-o stare critica va scapa cu viata datorita medicilor care lupta pentru viata necuvantatoarelor. Pe langa asta, avem Discovery, National Geographic, Euforia Cuisine (don't judge me, I love cooking and I love tasty foods/dishes) ca sa stiu ce voi manca atunci cand voi locui in Barcelona, Travel & Living pentru a invata lucruri precum "nu-ti pozitiona patul astfel incat atunci cand dormi sa fii cu picioarele spre usa ca strici Feng Shui-ul!"- sunt rac, ma hranesc cu asa ceva :)

Pe langa emisiunile deranjante de la TV, mai sunt campaniile deranjante de pe net. Cel putin pe mine ma irita un pic si aici ma refer strict de aceasta data la campania "Poarta rochie!". Cosmo girl e so last year sa ca hai sa nascocim altceva pentru a nu se simti femeile neglijate. Si nu putea fi evident o campanie empowering la un nivel mai ridicat decat cel al lungimii rochiei. A nu se intelege gresit, nu am nimic impotriva rochiilor, ba chiar in ultima vreme port mai des, sunt comode in anumite circumstante, dar de aici pana la "Rochia perfecta este unica, la fel ca persoana care ii accepta imbratisarea. Intre cele doua, orice poveste de dragoste are explozia de emotii a amantilor latini." (PeTocuri)e cale lunga. Si acesta este doar un exemplu. Mai toate duduile de pe site care vorbesc despre rochia lor perfecta parca sunt high on drugs. De unde atata euforie la imbracarea unei rochii? There must be something else :> Poate ca-mi scapa mie acum. Speram in zadar sa se mai schimbe ceva in mentalitatea femeilor din Romania, sa se faca pasi marunti dar de succes, dar cand vine Jojo si-ti spune ca ea leviteaza in rochia ei, parca tot progresul pe care il inregistrasem lately se duce pe apa Dambovitei. Apoi, imi iese feminismul prin unghii cand o mai aud pe Esca pe acelasi site de mare valoare ca ii place sa fie admirata de barbati si ca de asta poarta rochie. Doua degete pe gat la domisoara, va rog! La mine, da!

Poarta rochie pentru tine, poarta ce-ti place atata vreme cat te simti tu bine. Nu porti rochie sa incanti ochiul masculilor de pe strada. Aloooo PR-ul!! Mai faceti ceva de valoare si pentru intelect nu numai pentru aspect. Ca ne doare! Nu o faceti pe Anisoara de la deal care se duce la Internet cafe-ul satului sa-si bage unghia in gat ca nu are rochie de la Paris ca matale, doamna Laura, ofera-i modelul intelctual, spiritual.

As usual, va las cu o melodie in ton cu scrierea. Le Tigre - Well well well

Birocratie? Cate kilograme?

2009-12-04T05:11:00.001-08:00

Nu o sa incep sa scriu despre lipsurile romanilor, care de altfel sunt cu carul, ci astazi vom vorbi despre surplusuri. Astfel, constatam cu nodul de rigoare in gat si cu injuratura pe varful limbii ca la capitolul birocratie parca stam mai prost ca niciodata. Am mai auzit pe unii ca spun ei ca s-ar fi schimbat ceva in bine dar eu nu m-am convins inca. Nu e normal sa stai 2 ore la un ghiseu pentru o semnatura, si nu, nu e normal ca atunci cand tu multumesti pentru serviciile prestate (servicii de o calitate execrabila, ca sa ma exprim frumos) sa ti se arunce o privire in scarba peste ochelari de la o cucoana grasa, care sta pe scaunul ala de dinainte de '89 tratandu-i pe toti cu acelasi sictir comunist. In fine, ajungem si la cazul concert. Merge mandra domnisoara astazi la Departamentul Social al prestigioasei academii in cadrul careia frecventeaza cursurile programului masteral X, ca sa isi recupereze o parte din banii pe care i-am achitat aceleasi prestigioase academii cu ocazia Y, bani care s-au dovedit ca ar trebui sa-mi fie returnati cat mai curand posibil. Greseala mea, recunosc, am pierdut chitanta cu care faceam dovada platii, dar deja depusesem o cerere si mi se aprobase restituirea banilor pe baza unei dovezi de plata, alta decat chitanta. Dupa ce am fost trimisa dintr-un birou intr-altul si apoi de la un birou la altul in incaperea respectiva am reusit sa "discut" cu cineva. Evident, tani supraponderala pe care am mentionat-o mai devreme m-a tratat de parca eram vreo dragalasa oligofrena scapata dintr-un loc cu gratii la geamuri, urland si manifestandu-se ca toti aia de invie de Sf. Andrei, incercand probabil sa-mi explice ca nu-mi poate restitui banii fara chitanta. Daca aceasta mirifica creatie a aceluiasi care ne-a creat si pe noi, muritorii de rand, ar fi avut rabdare sa ma asculte pana la sfarsit, si-ar fi dat seama ca acea cerere este deja aprobata si sade pe biroul sau de o saptamana. Dar nu am avut cu cine sa ma inteleg, asa ca am renuntat inainte sa-mi explodeze vreo vena. Am aflat un pic mai tarziu faptul ca cererea era deja aprobata, dupa ce am sunat in 3 persoane diferite ca sa obtin un numar de telefon care ar fi trebuit a fie afisat peste tot in incinta respectiva.
Asa ca, inarmati-va cu rabdare si bun simt oriunde v-ati duce si aveti de interactionat cu o persoana careia nu ii vedeti decat capul si umerii printr-o rama de 10x10, poate intr-un final vor invata si ei/ele ce inseamna respectul si vorba buna.

Va las cu Sick Of It All - Hello Pricks

"Don't be a prick in the roses
No one's impressed with your lack of respect.
We're all black sheep and we know it
So don't fuck it up for the rest."

Urandu-mi bun venit..

2009-12-03T16:20:00.000-08:00

Stau de fix 14 minute si ma gandesc de unde sa incep, daca sa scriu cu sau fara diacritice (decizia este evidenta), despre ce sa scriu, sa ma prezint sau nu. Dar ce conteaza? Nu sunt la primul blog, nu am pretentia ca o sa aduc ceva nou in viata vreunuia dintre putinii cititori, nu am sclipiri foarte dese si va anunt ca scriu abundent o perioada sau cel putin asa imi propun si apoi ma cuprinde o lene enorma, pe care eu o mai numesc pauza de creatie, si uite asa nu mai scriu cu saptamanile. Deci in cateva cuvinte.. sunt studenta in anul I master, studiez ceva mai mult decat abstract, ma sufoca Bucurestiul, visez sa calatoresc toata viata, sa fac voluntariat cel putin 6 luni in Ghana, mai exact in Accra, sa ajung in Kingston sau Montego Bay in luna de miere, sa fac scufundari langa bariera de corali inainte sa dispara datorita incalzirii globale, sa ma stabilesc intr-un final in Barcelona sau pe undeva prin Toscana, sa am doi copii, o bucatarie si o biblioteca imensa. Chestii mai realiste si mai ancorate in prezent - m-am lasat de fumat din data de 5 octombrie, si jur pe rosu ca nu am fost niciodata atat de mandra de mine. Nu e big deal, dar ma incanta enorm faptul ca nu mai dau banii pe tigari. Multumesc David (sa-mi dai 10 mii ca ti-am facut reclama) pentru influenta pe care ai avut-o asupra mea in luarea acestei decizii. Desi ma gadila buricele degetelor, o sa public articolasul curand pentru ca deja o sa incep sa ma lungesc prea mult si mai las loc si de o piesa faina inainte de publicitate. A, si ca tot veni vorba, fiecare post aparut va veni insotit de o recomandare muzica in functie de starea mea de spirit. Aceasta poate varia de la HardCore la Reggae, so don't get scared easily! Enjoy Boy George sub umbrela Culture Club cu piesa Everything I own.

Seara buna!