Facebookblabla

Ciudata senzatie la atingerea tastaturii. Ma simt incapabila sa mai leg doua cuvinte, sa exprim ce simt fata de un lucru, in cuvinte simple. M-a tampit facebook-ul si pare-se ca-s cel mai putin afectata. Ce-i cu oamenii astia ce insista sa fie prieteni cu toata lumea pe facebook? Fosti prieteni/prietene.. hai sa ne adaugam, sa ne urmarim pozele, sa dam like unul la relatia celuilalt (de parca mi-ar pasa ca vreun fost prieten imi apreciaza mie relatia actuala). I really don't get it. Da, ok, dau like la chestii funny, mai comentez o prostie, dar de aici pana la a invada la propriu spatiul personal al unor oameni cu care daca abia schimbi doua vorbe ocazional e cale lunga. Si nu-mi spuneti ca asta se numeste socializare.

Acum cateva zile imi trimite un nene un mesaj privat pe FB in care imi cere sa ma descriu intr-un cuvant. O fac de amorul artei, de plictiseala si mai ales de curiozitate, sa vad ce idei ingenioase de agatat se mai folosesc in zilele noastre, ca eu in afara de: "salut, esti simpatic, hai sa facem copii! nu cunosc." Ramane baiatul impresionat pana la opinci, ma dauga ca prieten(a), ii accept invitatia ca sa arunc si eu un ochi pe pozele nesigurantei intruchipate numa' ca n-a apuc, ma si strege. Duuude, tu ai vazut ca sunt in a relationship. Haha, nimic special, doar ca mi s-a parut amuzant. Asa cum mi se par multe altele dar despre care nu gasesc timp sau energie sa mai scriu.