Facebookblabla

Ciudata senzatie la atingerea tastaturii. Ma simt incapabila sa mai leg doua cuvinte, sa exprim ce simt fata de un lucru, in cuvinte simple. M-a tampit facebook-ul si pare-se ca-s cel mai putin afectata. Ce-i cu oamenii astia ce insista sa fie prieteni cu toata lumea pe facebook? Fosti prieteni/prietene.. hai sa ne adaugam, sa ne urmarim pozele, sa dam like unul la relatia celuilalt (de parca mi-ar pasa ca vreun fost prieten imi apreciaza mie relatia actuala). I really don't get it. Da, ok, dau like la chestii funny, mai comentez o prostie, dar de aici pana la a invada la propriu spatiul personal al unor oameni cu care daca abia schimbi doua vorbe ocazional e cale lunga. Si nu-mi spuneti ca asta se numeste socializare.

Acum cateva zile imi trimite un nene un mesaj privat pe FB in care imi cere sa ma descriu intr-un cuvant. O fac de amorul artei, de plictiseala si mai ales de curiozitate, sa vad ce idei ingenioase de agatat se mai folosesc in zilele noastre, ca eu in afara de: "salut, esti simpatic, hai sa facem copii! nu cunosc." Ramane baiatul impresionat pana la opinci, ma dauga ca prieten(a), ii accept invitatia ca sa arunc si eu un ochi pe pozele nesigurantei intruchipate numa' ca n-a apuc, ma si strege. Duuude, tu ai vazut ca sunt in a relationship. Haha, nimic special, doar ca mi s-a parut amuzant. Asa cum mi se par multe altele dar despre care nu gasesc timp sau energie sa mai scriu.

Mai radem si noi :)

De pe internet adunate.

NU PRIMIM BUTELIILE CLIENTILOR CARE EXPLODEAZA

Esti analfabet? Scrie-ne azi si te ajutam pe gratis.

Service Auto. Ridicam si livram masina gratuit. Daca ne incerci o data, nu mai pleci in alta parte.

Vand caine: mananca orice si ii plac foarte mult copiii.

Cautam barbat pentru lucru la fabrica de dinamita.Trebuie sa fie dispus sa calatoreasca.

Castron pe placul oricarei gospodine cu fund rotund pentru batere eficienta.

De vanzare: birou de epoca pentru o doamna cu picioare subtiri si sertare largi.

Prajitor de paine: Un cadou apreciat de intreaga familie. Arde painea automat.

Masini uzate: De ce sa te duci in alta parte ca sa fii pacalit? Vino aici.

Cautam un om sa aiba grija de un lot de vaci care nu fumeaza si nici nu bea.

Vand pat pentru copil cu picioare de fier.

La un concurs de animale, in cadrul unei sarbatori agricole, s-a afisat programul:
- ora 10.00 - prezentarea invitatilor.
- ora 12.00 -prezentarea animalelor.
- ora 14.00 - masa comuna.

Intr-o croitorie de dama: Fustele se ridica zilnic intre orele 10.00 si 14.00. Vindem second hand.

In diverse localuri si pravalii:
- Consumati cu incredere supa de pasare vegetariana.
-Servim cu frisca clientela bine batuta.
-Avem frisca batuta toata ziua.
-Nu servim minori sub 18 ani.
-Nu servim in stare de ebrietate.
-Avem ciorapi de femei lungi.
-Lenjeria de corp nu se schimba!
-Confectionam costume de dama la proba a doua.
-Croim rochii pentru dame de lux!
-Confectionam posete si genti si din pielea clientului.

CheFeRe-ul meu vrei?

Aseara a trebuit sa merg pana la Gara de Nord, loc pe care, recunosc, nu l-am mai vizitat de cateva luni. Nicio schimbare majora, decat ca acum ma batea vantul in freza mai rau decat data trecuta. Multumesc cu aceasta ocazie lu' Doamne-Doamne ca mi-a dat job si nu mai stau in camin si nu mai sunt nevoita sa numar o iarna petrecuta in Gara de Nord in asteptarea pachetului de acasa. Kids! They grow up so fast! Yey!

Si totusi, GN nu e atat de rea. Adica, pana la urma.. ofera atatea motive sa razi si sa te dai cu curu' de pamant de emotie cand citesti scris cu litere de o schioapa sus pe un banner: Alege CFR! Relaxare si viteza. Apoi, sa ma ierte acelasi Doamne-Doamne, dar numai cand aud de mers cu trenul in Romania ma apuca toate frustrarile, unde sa mai incapa loc de relaxare? Si sunt convinsa ca aici nu vorbesc doar in numele meu. Don't get me wrong, imi place sa merg cu trenul, mai ales cand am eu chef sa-mi fac ordine in mansarda (cap, that is), dar sa merg noua ore de la Bucuresti la Sibiu, no, no, no! Pana la urma, nu am atat de multe ganduri.. Asa pica si faza cu viteza, ca de ma duceam cu caleasca trasa de 1 cal si tot ajungeam mai repede.

Atat! ;)

Days of summer

Vara asta furtunile s-au mutat in afara corpului meu, trantind crengile la pamant aproape in fiecare seara timp de o luna, oferindu-mi mie sansa sa raman in picioare, nevatamata. Brizele usoare amintesc de vremuri zbuciumate cand incepusem sa ma definesc ca fiind o persoana trista. O sta inca in picioare afirmatia, sunt subiectiva mai mereu. Lucrurile fascinante din viata mea s-au inmultit, la fel si durerile de cap, or merge mana-n mana? O fi vreo coincidenta stranie.
Lumea, de fapt, e din ce in ce mai stranie, dar nu o spun neaparat cu regret, poate doar atunci cand ma gandesc la faptul ca se recomanda alcool impotriva durerilor menstruale. Nu stiu..

Desi urasc ploaia si vremea nasoala azi m-am imaginat plimbandu-ma pe strazile Londrei, nu stiu de ce, nu am fost doar niciodata acolo. Ma consolez cu gandul ca-s nebuna si ca de fapt e doar o iluzie faptul ca as vrea sa ma plimb pe acolo, cand peste cateva zile eu voi pleca la mare, la soare, pe o insula departe de ochii lumii cu jumatatea mea mai buna.
Apropo, nu am povestit despre el, asa-i? Heh, nu povestesc de obicei, deci nu-i mare mirarea.

Well, he's perfect. Vara revin la viata, la sentimente mai bune si atunci parca incep sa traiesc si eu. Da Doamne varaaaaa! Tot anul. Fara intrerupere. Fara compromisuri. Da-i incolo pe aia care vor sa schize, sa se uite la Inception, ideile pot fi induse! "Vara este singurul anotimp valabiiill, nu ne place iarna!" - the main idea.

Poate sa-mi spuna si mie cineva cine e Mott The Hoople si ce cauta in calculatorul/winampul meu cantand "All the young duuuudeees..."

the main idea (the second main idea) - sunt happy, nu am cu ce sa va amuz!

My United States of Whatever..

Nu mai am zile obisnuite de ceva vreme, totul s-a transformat intr-un nou imens si nicio zi nu mai seama cu alta. Unele zile trec greu, altele extrem de repede, altele mi se par inutile. In fiecare zi lucrurile se intampla diferit, cu exceptia trezitului involuntar de dimineata la ora 6:00, si continuarea somnului dupa 2 minute pana la ora 7:15 cand e ora ideala de trezit si plecat la munca. Indiferent de ora la care ma culc, la 6:00 ma uit la ceas si ma minunez ca inca nu inteleg cum functioneaza organismul asta al meu. Nu ma mai deprim din orice dar inca ma consider o persoana mult prea sensibila pentru secolul si orasul asta. Cum naiba sa fac sa nu ma mai atinga niciun cuvant rorstit de aiurea sau orice gluma rautacioasa? Parca cu cat ma chinui mai tare sa nu-mi pese cu atat nu-mi iese. Oricum, e timpul sa fac o rezolutie pentru anul nou si sa promit ca nu o sa ma mai vaicaresc atat de mult.

Fara nicio legatura, un clip funny pentru final (I usually hate mass messages, dar asta e chiar simpatic):

Graffiti Proposal from PR!MO on Vimeo.

One Love Festival

Dragilor, daca aveti chef de voie si muzica buna, va asteptam cu drag la Comana (unii dintre voi stiti deja de anul trecut locatia), unde o sa ne relaxam in natura si o sa petrecem cu dub, ska, reggae, dnb, etc.

Mai multe detalii pe One Love Fest blog.

Beer Not War (myspace) va fi la datorie cu ska, skinhead reggae si rocksteadyyyyy! :)

Deci, recapitulam: sac de dormit, cort eventual, si voie buna de adus cu voi..

Si, noul nostru logo.. Multumim, Radu!

New blog/kid on the block..

Acum patru ani, veneam pe o zi ploioasa de la Galati in the big city ca sa mi se confirme ca in Bucuresti nu umbla cainii cu colaci in coada. Auzisem eu cate ceva, dar nimic sigur. Asa ca m-am inarmat cu mult curaj si o doza de nebunie si am plecat in cautarea visului romanesc. Dupa 4 ore cu trenul, care au zburat ca gandul, pentru ca mirajul Bucurestiului deja pusese stpanire pe mine, iar cele 4 ore au devenit brusc 5 minute de calatorie, am ajuns in marele oras, mai exact in Gara de Nord, care era mai afumata si mai ticsita decat era cu o luna inainte, cand fusesem ultima data. Asta spun acum, pentru ca impresia de atunci era cu totul alta. Gara de Nord era o poarta stelara pentru mine, prin ea paseam in alta lume, o lume noua ce ma astepta sa-si bage picioarele in sentimentele mele de copil prost in cel mai grav mod posibil. M-am indreptat spre metrou cu prietena mea, si fost colega de liceu. Mergeam spre acelasi camin Belvedere, diferenta e ca ea mai facuse un drum pana acolo si stia in mare cam ce o asteapta. Cu doua genti dupa mine, pline cu lenjerii, borcane cu mancare, cateva haine, dar predominant mancare, am inceput sa merg agale spre ceea ce s-a dovedit a fi casa mea pentru urmatorii patru ani. Am reusit sa-mi urc gentile pana la etajul trei, am descuiat usa si cand am deschis m-a pufnit un ras cu plans de nu stiam ce sa fac in continuare. M-am calmat, mi-am aprins o tigara si am inceput sa cercetez camera mea de 2 pe 2 mp. Patru paturi de fier, vopsite in negru, destul de rupte, peretii murdari, mazgaliti si cu postere pe ei si piesa de rezistenta: perechea de chiloti de dupa calorifer care devenise peste vara casa unor paianjeni de toata frumusetea. Oh, Doamne! Nu sunt principesa Danemarcei, dar aici nu pot sta. Mi-am sunat o buna prietena din Bucuresti pe atunci, care a avut bunavointa sa ma gazduiasca peste noapte. A doua zi, ai mei parinti s-au deplasat la Bucuresti si impreuna cu restul colegelor de camera si ai lor parinti am facut din necamera camera. Am varuit, am vopsit caloriferul si tocul geamului, ne-am pus rafturi, draperii, mese, si ne-am reparat paturile. Incepuse sa arate a camera.

Mirajul Bucurestiului a disparut apoi relativ repede, dupa doar cateva luni de dansat pana la epuizare prin Expirat si B52, sau de nopti de baute in Underworld, Fire, Offside sau Mes Amis (unde de altfel m-am si angajat pentru prima data ca barmanita). A fost fun o perioada, pana cand am inceput sa constientizez ca nu am dat de nicio comoara, de niciun sac de bani si trebuie sa muncesc sa supravietuiesc. Astfel, mi-am luat un part-time job la o redactie de revista unde in mare parte ma ocupam de partea de contabilitate primara. Programul era lejer, colectivul ok, adica aveam vreo 2 prieteni, dar la un moment dat a venit licenta si am zis pass jobului, pentru ca ma simteam amenintata si de vreo 2 restante. Intre timp viata de camin a fost destul de amuzanta. Am mers si prin cluburile din Regie, desi nu erau chiar genul meu, dar daca eram cu colegii ma distram. Gasca in Belvedere incepea sa se inchege cat de cat si devenisem un grupusor simpatic, cu buni si rai dar care ne-am distrat cu fiecare ocazie cum nu s-a putut mai bine. Party-uri, plecari la mare, suferinte si probleme, dar pe care mereu le-am rezolvat intre noi ca o familie. "N-ai bani, iti dau eu... Nu e panica", "N-ai ce manca? Nu exista asa ceva! Nu la noi..". Si asa am ajuns a-i iubesc atat de mult, ca s-au facut patru ani si tot nu am plecat de aici. Unii ne stim de patru ani, altii de 3, pe altii ii stiu de o vara, dar toti avem ceva in comun. Am locuit si inca locuim aici si toti ne confruntam cu aceleasi mizerii zilnice.

La un moment dat, ne-am pricopsit cu un foisor, cu gratar si prize si toate ingredientele pentru un chef reusit. Oh, era al nostru.. pana acum cateva luni, cand altii mai mici si mai petrecareti ne-au luat locul. Nu am regretat, a fost un timp pentru fiecare. Insa aseara, ne-am mutat din nou la foisor, one last party. Si abia aseara am realizat ca in cateva zile, plec din eterna tabara. bia aseara mi-am dat seama ca unii poate nu ne mai vedem vreodata, cu altii poate o sa ma mai intalnesc ocazional si poate doar vreo 1, 2 mi-or ramane prieteni cu adevarat. Indiferent de cum va iesi, anul asta se sparge gasca, si toti ne impartim care pe unde apucam. Si indiferent pe unde apucam, pentru mine au fost patru ani frumosi, patru ani din viata mea pe care nu i-as schimba cu nimic.


Pentru sfarsit, o recomandare: un blog despre muzica jamaicana, apartine unor prieteni din Bulgaria, totusi gasiti si versiunea in limba engleza. Enjoy http://www.dog-war-reggae.blogspot.com/

Si... song of the day: Baby Huey - Hard times





Cold, cold eyes upon me they stare
People all around me and they’re all in fear
They don’t seem to want me but they won’t admit
I must be some kind of creature up here having fits (more lyrics)

Sa aveti o zi faina!